Make my logo bigger

Make My Logo Bigger Cream
Uploaded by buzzynote

Comunicare interdepartamentala

Am observat, din ce in ce mai des in ultima vreme, o problema majora ce apare in orice organizatie aflata in plina ascensiune si dezvoltare. Odata cu cresterea organizatiei, a numarului de angajati etc., apare nevoia de structura si organizare foarte exacta. Problema apare odata cu stabilirea precisa a responsabilitatilor fiecarui angajat/departament. Sa va dau un exemplu concret. O firma distribuitoare de electrocasnice, aflata in plina expansiune, are propriul departament de marketing si, avand o retea proprie de distributie si un parc auto pe masura, are si un departament logistic. Departamentul de marketing hotaraste sa trimita cadouri promotionale principalilor furnizori si clienti, odata cu apropierea sarbatorilor. Departamentul logistic e suprasolicitat, din acelasi motiv. Departamentul de marketing are nevoie de suport logistic in livrarea cadourilor, dar logistica nu are masini disponibile. E foarte probabil ca intre aceste doua departamente sa se nasca un mini-razboi. Seful de departament logistic isi cunoaste foarte clar responsabilitatile si prioritatile si e deranjat de acest efort suplimentar la care este supus. Directorul de marketing nu are alta solutie decat sa apeleze la logistica proprie organizatiei, mai ales pentru acest aspect legat de promovarea proprie. Problema pare lipsita de solutie si s-ar putea chiar sa fie, in sensul ca apelarea la o solutie externe de transport ar putea fi singura solutie. Dar un aspect foarte important aici este situatia in ansamblu. Trecand peste exemplul de fata, fictiv de altfel, fiecare dintre cei doi oameni din pozitii cheie in cadrul organizatiei trebuie sa fie capabil si dispus sa priveasca situatia in ansamblu. Privind doar ograda proprie si ignorand gardul cu vecinul nu va face vecinul sa dispara. Top management-ul va fi pus tot mai des in situatia de a media conflicte interdepartamentale daca nu gaseste o metoda de a motiva angajatii sa cunoasca intotdeauna situatia in ansamblu. Directorul logistic va trebui sa inteleaga ca strategia de marketing e la fel de importanta pentru firma ca si organizarea livrarilor si viceversa. In orice caz, nu va fi usor...

Doneaza o haina - pana vineri

umanitas.wordpress.com

Traiasca Romania

BSR

As opposed to CSR :) Va propun o noua tema de gandire. Corporate social responsability - o treaba care da multe batai de cap multor companii - duce cu gandul la treaba aia cu "advertising is what you pay for, PR is what you pray for". Deci o corporatie care vrea PR e obligata sa fie responsabila social. Un autor de blog nu e obligat la nimic si aici e de fapt frumusetea blogului. Astea fiind spuse, am fost surprins de reactia pozitiva a bloggerilor oradeani la campania Umanitas, aflata inca in curs de desfasurare. Nici unul dintre cei vreo 30 de bloggeri care au preluat (pana acum) campania nu are nimic de castigat. Poate un pic de trafic, dar nu cred ca destul pentru a schimba substantial vreun ranking. Drept e si ca nu au nimic de pierdut. Si totusi, de ce au depus oamenii astia efortul de a scrie? Eu am o ipoteza (da, iar am o ipoteza!!!): Cred ca fiecare blogger isi asuma oarecum rolul de jurnalist. Cred ca analizeaza (cu responsabilitate) stirile pe care le posteaza si initiativele pe care le sustine. Voi ce credeti?

Ca sa nu uiti...

http://umanitas.wordpress.com/ca-sa-nu-uiti/

Doneaza o haina

Hainele tale vechi s-au pregatit pentru o noua viata!
Daruieste-le cuiva care le va purta din nou.

In perioada 10 - 14 decembrie, intre 16:00 si 18:00, pe Tudor Vladimirescu 48, poti dona hainele pe care nu le mai porti celor care au nevoie de ele. Mai multe detalii gasesti pe http://umanitas.wordpress.com.

Implica-te ca si blogger, preia acest material pe blogul tau si posteaza un comment pe http://umanitas.wordpress.com cu link-ul tau ca sa-ti putem multumi!

Vintage PC, Trendy MAC

Autor: Victoria Bidea Data: 03 Dec 2007 Ajungi la birou. O noua zi de munca incepe. Dupa ce iti savurezi cafeaua, te asezi confortabil in scaun si incepi sa lucrezi. Deschizi Mac-ul trendy pe care il iei si la serviciu, chiar daca firma iti asigura computerul - un PC, si aduci argumente celor nedumeriti de faptul ca preferi propriul notebook, utilizand excesiv cuvantul "calitate". Fara s-o spui cu voce tare, gandesti ca PC-ul s-a demodat de mult si stii ca geanta inscriptionata cu cel mai ravnit mar din lume este mai populara chiar si decat geanta pentru catei (cu tot cu patruped in ea) purtata pe strada, ca la Hollywood. Cu ultima picatura de obiectivitate incerc sa-mi dau seama ? Mac sau PC?

"Daca vrei un Mac, te costa mai mult sa-l cumperi, gasesti mai greu programe sau te lovesti de diverse probleme de comunicare/compatibilitate cu utilizatorii de PC care, pana la urma, sunt mai multi. Cu PC-ul te lovesti de Windows si asta e suficient", spune Serban Alexandrescu, creative director al Headvertising, utilizator atat de PC, cat si de Mac.
Fanii celor doua tipuri de calculatoare duc o lupta apriga pe forumuri si site-uri de specialitate in ceea ce priveste cele doua tipuri de computere, aducand argumente pozitive si negative de fiecare parte. O butada celebra spunea despre PC ca e facut de oameni prosti ca sa fie folosit de oameni destepti, iar Mac-ul este facut de oameni destepti ca sa fie utilizat de oameni prosti. "Pana acum cativa ani subscriam si eu la aceasta exagerare expresiva", spune Cristian Ungur, creative director al Utopium, agentie de publicitate, care acum este un fan al Mac-ului.
Razboiul PC vs. Mac este mai actual ca oricand. Daca prima ironie nu sustine clar unul dintre computere, sustinatorii PC-ului si-au aratat evident dispretul fata de calculatoarele de la Apple. Acestia au facut o ilustratie care a circulat multa vreme pe Internet si in care PC-ul, reprezentat printr-un barbat care seamana cu Bill Gates, proprietarul Microsoft si producatorul sistemelor de operare Windows, se intalneste si incepe sa discute cu Mac-ul, care seamana cu Steve Jobs, seful Apple.
PC-ul catre Mac: Vai, nu ma simt bine deloc. Cred ca am luat un virus. Au fost peste 100.000 de virusi pentru PC-uri anul trecut.
Mac: Ah, da. Dar doar pentru PC-uri. Nu si pentru Mac-uri.
PC: WOW... asta pentru ca Mac-urile au sisteme anti virusi si protectie superioare?
Mac: Nu... pentru ca... in fine... nimeni nu se deranjeaza sa faca vreun virus pentru Mac-uri. Cred ca se gandesc ca utilizatorii de Mac sufera deja destul...
Concluzia, de altfel rautacioasa, a ilustratiei: Nimeni nu da un ban pe Mac.


Cei doi Steve
Lupta dintre Mac si PC a inceput in urma cu aproximativ 30 de ani. Desi la inceputurile tehnologice Mac-ul detinea suprematia (si chiar monopolul, pentru o perioada), PC-urile, prin cei de la IBM la inceput si mai apoi prin Dell, Hewlett Packard si alte cateva nume din industria IT, au castigat incet si sigur piata calculatoarelor, trimitandu-l intr-un con de umbra pe Steve Jobs, impreuna cu al sau Mac. Astfel ca nimeni nu isi mai aduce aminte ca la sfarsitul anilor ?70, piata calculatoarelor personale era dominata de Steve Jobs si partenerul sau de atunci Steve Wozniak, iar cativa ani mai tarziu, cand a aparut PC-ul, IBM a fost considerat un competitor nesemnificativ pentru ca Jobs sa-l ia in seama.
Se pare insa ca Jobs, pe masura ce a cedat teritoriul producatorilor de PC-uri, a devenit mai mult un artist decat un om de afaceri. Spre deosebire de PC, un produs de masa cunoscut si inteles de toata lumea, seful Apple vinde mai degraba o marca, o ideologie, un produs "la moda", mult mai stilizat (si poate si mai bun din multe puncte de vedere) decat produsul care l-a imbogatit pe Bill Gates, omul cunoscut in toata lumea pentru sistemul de operare Windows si aplicatiile software pentru PC-uri.
"Mac a mizat enorm pe intuitivitatea designului interfetei si al produselor. PC-ul a avut insa preturi 'pentru oameni', ceea ce a ajutat in a alfabetiza pamantenii in ceea ce priveste computer-literacy-ul", explica Ungur.


Medicament pentru fobii
Daca Mac-ul este mai bun sau nu decat PC-ul nu reiese din vanzari, capitol la care PC-ul este de departe invingator. Asta pentru ca PC-ul este si mult mai ieftin decat competitorul sau. Mac-ul, in schimb, este pentru "connaisseuri", pentru elita IT-stilor; un produs care si-a castigat fani printr-o strategie pe termen lung. Si se pare ca lucrurile pe care mizeaza Jobs in acest razboi ajung la mintea, la inima si la buzunarele a din ce in ce mai multor persoane, care odata ce au pus mana pe un Mac, nu mai pot reveni la computerul "fara personalitate".
Directorul de creatie al Utopium este deja la al doilea Mac. Pe primul l-a vazut in 1992, in Danemarca, iar doi ani mai tarziu, l-a vazut si in Romania. Tot ce stia despre Mac-uri, la vremea aceea, era faptul ca avea reclame mai inteligente si mai "omenesti", care nu complexau utilizatorii fara cunostinte sau studii in domeniu. In plus, stia ca sunt mai rare, mai scumpe, mai frumoase si mai compacte. Mac-ul a fost insa cel care l-a scapat de "frica de calculatoare", pentru ca i s-a parut foarte usor de folosit "gratie interfetei grafice net superioare PC-ului". "Prin toti porii emitea ?usurinta in utilizare?, iar designul era foarte modern", explica Cristian Ungur.


Calitate vs. cantitate
Alexandrescu foloseste in paralel ambele tipuri de computere si considera ca disputa Mac vs. PC poate fi tradusa de fapt in calitate vs. cantitate. Desi admite ca fiecare are avantaje si dezavantaje, cand vine vorba de munca, Mac-ul este pe primul loc in topul preferintelor. Prima data cand Alexandrescu a deschis un Mac, a facut-o din curiozitate si i-a placut cum mergea Photoshop-ul pe el. Ce nu i-a placut atunci a fost interfata grafica a sistemului. Insa daca ar fi sa aleaga intre Mac si PC, ar alege fara ezitare Mac-ul. De ce? "Pentru ca face tot timpul exact ce trebuie sa faca", spune Alexandrescu, utilizator de computere de 13 ani.
Intre notebook si desktop, directorul de creatie al Headvertising alege insa desktopul si isi explica optiunea prin prisma meseriei. "Jobul ma obliga sa iubesc desktopul. Quad-core (patru nuclee pe un singur cip de siliciu) si dual monitor daca se poate", explica in termeni tehnici Alexandrescu, care are un Mac Pro ce a costat aproape 6.000 de euro. MacBook-ul (notebook semnat Apple, care costa in jur de 1.200 de euro) il foloseste doar pentru prezentari sau cand este neaparat necesar si spune ca nu a fost niciodata dispus sa sacrifice performanta pentru comoditate.
In schimb, Ungur este adeptul notebook-urilor de pe vremea cand isi lua de lucru acasa si ii place ca poate avea mobilitate si poate folosi computerul si in calatorii.


Mac S\si "Sex and the City"
Popularitatea computerelor de la Apple este scazuta in Romania, acestea fiind mai degraba folosite in mediul corporate, in departamentele de creatie sau in cele de grafica. Penetrarea mai scazuta in randul utilizatorilor obisnuiti poate avea legatura si cu faptul ca sistemele de operare sunt diferite, insa fanii adevarati ai Mac-urilor nici nu se pot gandi la posibilitatea de a folosi un Mac pe care este instalat Windows.
"OS X (sistemul de operare proprietar Apple - n.r.) este foarte intuitiv si prietenos. Eu nu as folosi Windows pe un Mac. E ca si cum as vrea sa-mi transform Mac-ul in PC, ceea ce nu vreau", spune Alexandrescu care considera ca popularitatea scazuta in Romania a produselor de la Apple este in relatie directa si cu promovarea redusa. Chiar si asa, Mac-ul este considerat computerul trendy de pe piata IT, iar odata cu serialul "Sex and the city", in care personajul principal - jurnalista Carrie Bradshaw - foloseste un notebook de la Apple, Mac-ul a prins si in randul femeilor. Acestea au inteles ca sa porti doua genti (una obligatoriu pentru laptop) este chiar "la moda" si, pana la urma, care este cea mai mare slabiciune a femeilor daca nu "moda"?
In ceea ce priveste pretul mai mare al Mac-urilor, totul sta probabil tot intr-o strategie de marketing a celor de la Apple, pentru ca altfel nu ar mai fi considerat un produs premium printre zecile de branduri de calculatoare personale si s-ar pierde printre acestea pe rafturile magazinelor. Asa ca pana la urma, este vorba de clientul tinta al celor doua tipuri de computere si se prea poate ca Mac-ul sa nu ajunga niciodata un produs de masa, asa cum este PC-ul. Ceea ce inseamna, la final, ca este foarte greu de stabilit invingatorul acestei confruntari si numai faptul ca o cautare pe Google dupa campul Mac vs. PC returneaza peste 6,5 milioane de rezultate este un argument destul de puternic ca razboiul este departe de a se fi incheiat.


Mituri comune despre mac


Mit: Aplicatiile Windows si Linux nu ruleaza pe un Mac.

Adevar: Poti rula aproape orice sistem de operare pe Mac-uri, indiferent de platforma.


Mit: Microsoft Office nu functioneaza pe un Mac.

Adevar: Mac-urile pot rula MS Office, iar documentele create pe un Mac sunt perfect compatibile cu Windows.


Mit: Mac-ul nu se potriveste cu reteaua mea.

Adevar: Mac OS X poate comunica cu orice file server protocol important, pe orice platforma de server cunoscuta astazi pe piata.


Mit: Mac-urile sunt scumpe.

Adevar: Hardware-ul si software-ul Apple ofera valoare adaugata. Mac-ul este proiectat pentru a optimiza productivitatea cu un raport pret/performanta exceptional si cu o investitie minima pentru cele mai inovative functionalitati oferite pe orice platforma.


Mit: Mac-urile sunt proprietare ? cu licenta.

Adevar: Mac OS X este o arhitectura open source, bazata pe standardele industriei IT.


Mit: Noii utilizatori de Mac invata foarte greu cum sa il utilizeze.

Adevar: Mac-ul doar merge. Utilizatorii Mac invata foarte repede cum sa-l utilizeze gratie interfetei prietenoase si intuitive a sistemului de operare Mac OS X.


Mit: Sistemul de operare Mac OS X nu este stabil.

Adevar: Mac OS X se bazeaza pe UNIX, o platforma recunoscuta pentru stabilitatea sa.


Mit: Apple produce numai iPod-uri, playerele de muzica digitala, atat de populare in toata lumea.

Adevar: Apple produce computere performante (serioase) pentru stiinte serioase.
Sursa: http://www.targetonline.ro/articol_833

S-a scurtat ziua!

Azi, avand oleaca de treaba prin agentie, am ajuns pe la ora 15:00 in situatia in care ajung de multe ori, si anume sa am nevoie sa vorbesc si cu alti oameni decat cu colegii mei, ca sa pot sa-mi fac oarecum treaba. Chiar nu-i relevant cu cine. Chestia foarte tare pe care am aflat-o si care m-a lasat perplex a fost ca nu puteam vorbi cu oamenii astia pentru ca "vinerea e zi scurta!!!". In cazul asta, eu propun sa fie vinerea libera si sa facem joia putin mai scurta si poate lunea dimineata sa nu venim la lucru la prima ora, ca nu-i usor sa te mobilizezi dupa un week-end de 3 zile si jumatate. Si in week-end-ul asta sa stam acasa sa ne plangem de mila ca n-avem bani si intretinerea-i scumpa si mancarea-i scumpa si benzina-i scumpa si primarele n-o reparat drumurile si n-avem protectie sociala. Bine?

Nu, mama, nu stiu de unde ai auzit tu ca lucrez in publicitate! Ti-am mai spus ca-s proxenet...

Mi-am permis sa-l parafrazez pe Jacques Seguela, ca sa incep postul asta cu un pic de umor, ca sa-l cititi pana la capat. Desi chiar si eu, care-s destul de superficial cateodata, nu pot sa nu ma mir cat e de interesant subiectul. Asadar, la zilele Biz, la ziua de Advertising, a fost arhiplin. La Mentorship, s-au inscris vreo mie si ceva de studenti. La Bucuresti la ASE, la Advertising Day, am vorbit in fata unei sali pline de studenti. Asa ca eu trag concluzia ca tineretul vrea sa lucreze in publicitate. De ce? Poate-mi spuneti voi... Probabil aura de mister, zvonurile legate de glorie si bani au ajutat putin. Probabil aparitiile din Campaign, Media&Advertising etc. au contribuit la isteria in masa din randul studentimii. Adevarul e ca si orgoliul e greu de potolit... Dar sa revenim. Vrei sa fii client service? Glorie canci, clienti fara numar, telefon incarcat in fiecare seara. Trafic? Intre ciocan si nicovala, vesnic! Strategie? Il tineti minte pe Laurentiu Duta cum canta: "Cifre, cifre..."? Media? Furnizori de media, bugete, negocieri, panouri care "nu se vad, dom'le!". Creatie? Deadline-uri d-alea grele, idei desfiintate, clienti "curajosi". Orice vrei sa faci in publicitate, te asigur ca e al dracului de greu. Ca se castiga bine? Da, se castiga bine, dar dupa ce ai dat tot ce aveai in tine, dupa ce ai stat doua zile legate la birou, dupa ce ai facut ulcer si ai castigat oarece premii. Si chiar daca ai castiga bine de la inceput, tot nu ar fi un motivator destul de puternic ca sa treci peste toate sacrificiile, frustrarile, neuronii decedati si prietenii care te intreaba la telefon: "Cristi? Care Cristi?". Acuma ce-i drept, de vreo sapte ani incoace n-am avut doua zile la fel si nu tin minte ultima oara cand m-am plictisit. Si e frumos sa te uiti la televizor si sa-ti vezi munca. Si senzatia ca tu faci lumea sa se invarta e o chestie foarte tare (dar nu uitati: mandria e unealta Satanei!!!). Dar e suficient motivatorul asta? Vorba lui ZigZaggler: "They say motivation doesn't last! Well, neither does bathing, that's why we recommend it daily!". Daca nu esti in stare sa te trezesti in fiecare zi cu dorinta de a face ceva nou, frumos, inteligent (chiar daca nu-ti iese intotdeauna), daca tii la sanatatea ta (cel putin mentala), daca iti plac dupa-amiezele petrecute cu prietenii in cafenea atunci, te rog eu, las-o dracului de publicitate.

Add some WiFi to your life!

Element diferentiator (inca) fata de marea majoritate a cafenelelor si barurilor, hotspot-ul de internet face obiectul campaniei de presa. Nu va cenzurati...

Trage si scapa!

Adica drag&drop. Mare inventie...

Pentru unele lucruri merita sa astepti...

Cum ar fi parchetul comanda speciala de la Proges. Faptul ca aceasta gama aduce consumatorului decoruri si caracteristici deosebite implica si o perioada de asteptare dupa preluarea comenzii. Aceasta gama (comenzi speciale de parchet) se adreseaza tinerilor, proprietari de locuinta, cu venituri peste medie. Segmentul pe care-l tinteste acest ad este partea din target care e pasionata de gadget-uri, tehnologie. Printre metodele de relaxare preferate de acest segment se afla, la loc de cinste, jocurile pe calculator. Atentie, nu vorbim de gameri de 15-18 ani ci de tineri profesionisti sau freelanceri, 25-35 de ani. Printul va fi publicat in reviste specializate pe tehnologie, gadget-uri etc.

Ce vreau eu de la Mosu'

Am descoperit ca si oamenii frumosi, destepti, spirituali si cumsecade pot sa se imbolnaveasca. Da, e adevarat. Drept dovada, am racit chiar si eu. Si am mai descoperit ca suflatul excesiv al nasului induce o stare profund meditativa. Si am stat eu si m-am gandit. Si dintre toate lucrurile minunate la care m-am gandit eu o zi intreaga de noiembrie, un singur lucru se ridica la rangul de revelatie. M-am gandit la ce vreau sa-mi aduca Mosu' (Junioru' Adi o sa zica acuma ca de fapt eu nu merit sa-mi aduca nimica Mosu' pentru ca am zis ca ma enerveaza sarbatorile si Mosu' si fulgii si renii si saniile) dar eu o sa va zic totusi ce vreau de la Mosu'. Vreau o clona. Da' vreau o clona subordonata. Adica sa n-o prind cu nevasta-mea in pat sau ca-mi fumeaza tigarile. Nu. Trebuie sa ma asculte cu sfintenie. Sa imi faca ordine intre cd-uri, sa mearga la cumparaturi cu sotia, sa mearga in vizita la neamuri, sa plateasca intretinerea, cablul, factura de curent, nenumaratele rate (am facut un calambur - rate nenumarate, he, he), sa faca multe cafele, sa dea cu aspiratorul, sa duca gunoiul, sa curete cartofi etc. Clona e singura solutie. M-am gandit la un moment dat in cursul zilei (cand, din cauza stranuturilor, imi curatam dispayul de la laptop) ca si un copil ar putea sa fie util dar am renuntat la idee din cauza costurilor ridicate de mentenanta. Asadar, Mos Craciun (la el ma refeream cu "Mosu", pentru ca Mos Nicolae ma enerveaza ca n-are putere executiva), astept cu nerabdare cadoul si iti multumesc anticipat.

Cu respect
Cristian Ungur

PS. Oare Mosu' are internet in Laponia?

PPS. Voi ce vreti de la Mosu'?

Si de la mine numai de bine...

" Ars-am mândro mămăliga
C-am uitat de ea pe foc.
Am primit argint din Riga
Şi n-am mai gândit deloc...

Când am primit invitaţia de a scrie pentru "media & advertising" am analizat opţiunile pe care le aveam în ceea ce priveşte subiectul (cele doua trofee câştigate de Utopium la Golden Hammer, cum se vede din Oradea industria advertisingului, oamenii şi lucrurile aflate în spatele lucrărilor câştigătoare) şi am decis să mă apuc de scris fără să aleg un subiect, aşa că probabil voi trece prin toate trei. Ce să vă spun despre Golden Hammer 2007? Am înscris trei lucrări şi am luat două premii. Nu mai apuc eu procentaj de ăsta cât voi lucra în publicitate, asta e sigur. Satisfacţia e enormă, mai ales pentru că toţi cei din agenţie au depus eforturi fenomenale în ultimii doi ani. Şi, fiind copil de cadru didactic, am fost învăţat încă din copilărie că cel mai nasol lucru ce ţi se poate întâmpla este să dezamăgeşti.
Faptul că o agenţie din Oradea a reuşit o performanţă notabilă la un festival cu peste 1000 de lucrări din 15 ţări a surprins, cu toate ca Utopium a avut nominalizări la Ad’Or 2006 şi 2007 şi la Golden Hammer 2006. Probabil că surpriza e justificată, deşi trebuie să recunosc că, de cele mai multe ori, nu e plăcut sa fii privit ca outsider doar pentru că nu ai sediul în capitală, deşi lucrezi cu Procter&Gamble, BenQ, Proges, European Food etc. Dar, trecând peste micile mele răni in orgoliu, cred că ne-a ajutat foarte mult faptul că suntem “din provincie”. Am avut tot timpul posibilitatea de a surprinde plăcut şi ne-am bucurat mereu de sprijinul necondiţionat al mass-mediei locale şi regionale. Fiecare succes pe care l-a avut Utopium a rezonat în comunitatea locală şi lucrul ăsta m-a impulsionat şi m-a ambiţionat. E greu să nu fii motivat şi să nu vrei mai mult când vezi felicitările de pe blogul agenţiei. În concluzie, toate bune şi frumoase la Oradea. Şi probabil vor fi mai bune şi mai frumoase, pentru că Utopium e doar în al treilea an de existenţă şi în al doilea de participare la festivaluri.
Îmi spune un coleg, citind peste umărul meu, că s-ar putea să fi scris putin cam “neprotocolar şi familiar”. O fi bine, o fi rău? Eu am susţinut întotdeauna că e mai bine să fii deschis şi să greşeşti decat sa fii “protocolar” şi să nu ţină minte nimeni ce-ai spus. Apropo de oameni care se uită la ce scriu eu luni seara la ora 21:44, am nişte colegi fenomenali. În general, într-o organizaţie există o mână de oameni excepţionali şi multi executanţi, iar cea mai mare problemă e dezinteresul executanţilor pentru viziunea/valorile organizaţiei. De-asta îmi apreciez eu colegii. Am reuşit să adunăm în acelasi loc 15 oameni diferiţi, dar toţi ambiţioşi, orgolioşi, deştepţi şi încăpăţânaţi. Vă daţi seama cum poate să arate un brainstorming? Închizând paranteza, încerc să revin la oile mele şi la Oradea. Bineinţeles că o agenţie de publicitate din Oradea are unele dezavantaje faţă de cele din Bucureşti. Piaţa e alta, accesul la conturi şi bugete e mult mai redus şi şansele de a te apropia de inima industriei sunt mai mici. Standardul de calitate pe care l-am impus ne-a costat mulţi clienţi. Mulţi au întrebat: "păi ce-mi trebuie mie şi cercetare şi strategie şi nu stiu ce? Eu v-am spus că vreau un spot la tv..." Dar daca o mână de oameni care s-au întâlnit prima dată în decembrie 2004 au reuşit să urce pe scena unui festival internaţional şi să nu plece cu mâna goală, înseamnă că orice e posibil.
Aşa că, dragii mei publicitari din provincie, haideţi să ridicăm puţin câte puţin steagul şi să ne vedem mai mulţi la anul la Ad’Or. Poate bem o pălinca la Plaza…
Pentru cele două lucrări câstigătoare, în afară de echipa Utopium, se fac vinovaţi Radu Tifor de la Radio Transilvania şi Corina Fusoiu de la Criano – Dolmar. Vă mulţumesc şi sper să ne vedem în curând la Spot Club.
Cam atat de la Oradea. Cu respect şi entuziasm copilăresc,

Cristian Ungur
Creative director
Utopium "

Media&Advertising trage linie si aduna...

Making of "Ca$$a Loco - Proges 2007"

Utopium Friday Night Pool

Or avea americanii Monday Night Football, da' noi avem Friday Night Pool...

ATVenture - rent & ride

ATV - ul (all terrain vehicle) e un fel de supererou. Adica are doua fete: una utilitara, mai putin promovata pe piata din Europa de Est (desi in America, de exemplu, are deja traditie) si una spectaculoasa, de agrement. Pentru a vinde un atv trebuie sa stii ca publicul tinta se imparte in doua mari categorii: entuziastii (cunoscatori si utilizatori frecventi, pasionati), care cauta performante tehnice si brand-name si necunoscatorii, care vor senzatii tari, adrenalina etc. In momentul in care inchiriezi atv - uri (agrement), te adresezi in cea mai mare parte necunoscatorilor. Aici ma incadrez si eu. Am o idee despre posibilitatile tehnice ale unui ATV (mai mult tangential, in timpul facultatii am avut un MZ - 250 si am ajuns o vreme sa fiu ucenic la un mecanic moto) dar vad fenomenul ATV ca pe un sport mai mult sau mai putin extrem. Ce cauta un practicant de sporturi extreme? Majoritatea vor spune ca vor "adrenalina"... Treaba cu adrenalina e un cliseu. Pot sa va spun asta pentru ca am folosit si eu brevetul de parasutist sportiv la "Crisana" ca sa ma dau mare la fete. Si a functionat uneori :) Nici pericolul nu e decat aparent, pentru ca, statistic vorbind, e mai putin probabil sa mori sarind din avion decat calcat de masina traversand strada. Dar trecand peste superficialitatea unui tanar de 18 ani, am ajuns la concluzia ca un sport e "extrem" daca are acel element de noutate care e tot mai greu de gasit. Asta inseamna ca majoritatea celor tentati de acest tip de agrement cauta de fapt ceva nou, ceva care sa-i si diferentieze de "majoritatea" prietenilor, cunostintelor etc. Adica e si "cool". Pana aici, totul e clar: e nou, e misto, e si motorizat... foarte usor de vandut. Probema e ca inchiriatul de atv nu e chiar ieftin. Majoritatea pustilor de liceu nu vor fi clienti consecventi ai unui centru de inchiriat ATV - uri. Oamenii cu venituri substantiale (in general management de top si mijloc) nu vor sa se dea rotunzi in fata prietenilor ca s-au dat cu atv - ul. Si am ramas doar cu elementul "nou". Adica ceva care sa-l scoata din rutina. Hai ca am vorbit deja prea mult. Iata ce-a iesit.

N-am viata sociala...

Asta mi-a spus o cunostinta aseara, cand discutam despre bloguri. Ca daca ai blog, n-ai viata sociala si ai prea mult timp liber. Naspa. Avand in vedere cat de mult am neglijat blogul, mai ales in ultima vreme, n-ar trebui sa ma simt. Dar am blog, asa ca ma simt. Si cum am tendinta tampita de a cerceta si analiza tot ce vad si aud, am inceput sa ma gandesc la teza propusa de amicul meu. Excluzand blogurile corporative, bineinteles. Ma uit in trafic si vad ca am vreo 8 vizitatori pana la ora asta. Probabil jumatate dintre ei au si ei un blog. Asa ca intreb si eu: domnilor, aveti viata sociala? Aveti prea mult timp liber? Eu ma exclud din chestionar pentru ca sunt viciat de domeniul in care lucrez. Pentru ca am citit prea multe articole despre comunitatile online si am vazut de prea multe ori relevanta acestor comunitati.

Corporate blogging by Proges

Odata cu lansarea noului site www.proges.ro, Proges isi lanseaza si blogul (blog.proges.ro). Proges intra astfel in clubul destul de select al companiilor care au inteles nevoia de interactiune a consumatorului cu brandul si viceversa. Ramane de vazut cum va functiona acest instrument de comunicare de abia aparut in viata directorilor de marketing din Romania. Cert e ca daca nu ai curajul sa iei taurul de coarne, sa expui (si sa te expui in acelasi timp) valorile si viziunea ta ca si om si a organizatiei din care faci parte, vei pierde teren pe acest nou si virtual camp de lupta. Eu le urez succes celor care au avut curajul sa inceapa un blog si le urez bafta celorlalti. Pentru ca vor avea nevoie...

Ars-am mandro mamaliga / C-am uitat de ea pe foc Am primit argint din Riga / Si n-am mai gandit deloc

2 arginti

Am promis ca revin cu detalii. Mai jos, comunicatul de presa Utopium:

Utopium Advertising ridica pentru Romania 2 trofee de argint la a opta editie a Festivalul International de Publicitate Golden Hammer, 20-21 septembrie 2007, Riga.

Utopium Advertising a obtinut argintul la sectiunea Mass Media si tot argint la sectiunea Household goods.

Printurile castigatoare, Moses pentru Dolmar si Guitar pentru Radio Transilvania, confirma faptul ca Utopium este o agentie de publicitate la nivelul celor din Bucuresti. Renumele de "Cea mai creativa agentie de publicitate din afara Bucurestiului" a fost confirmat la Riga prin cele doua trofee, dupa nominalizarile de la Ad'Or din 2006 si 2007 si de la Golden Hammer in 2006. Lucrarea Guitar face parte din campania de imagine Radio Transilvania, campanie nominalizata si la Festivalul Ad'Or 2007.

Pentru Utopium cele doua Silver reprezinta recunoasterea valorii la nivel international. Intr-un clasament ad hoc realizat pe baza datelor publicate Utopium ocupa un loc 10 in clasamentul agentiilor participante, un loc mult mai bun decat al multor multinationale participante la festival.

Cristian Ungur, Creative Director:

- "Pentru echipa de creatie Utopium, acest succes aduce curajul de a ataca si alte festivaluri si satisfactia sutelor de ore de munca."


Mihai Cristian Pop, Managing Partner

- " Utopium a muncit enorm in ultimii ani pentru a ajunge la nivelul agentiilor din Bucuresti, atat din punct de vedere al creatiei cat si a administrarii unui cont. Golden Hammer este o realizare bine meritata care aduce confirmari reale in ceea ce priveste felul in care facem lucrurile. Multumim Corina Fusoiu, Criano - Dolmar si Radu Tifor, Radio Transilvania."

www.hammer.lv

Ma duc sa ma imbat dar promit sa revin cu detalii.

Sarac in tara saraca

Cadrele didactice ameninta din nou cu greva, pensiile-s mici (noroc ca vin alea private), nu sunt destule medicamente compensate etc. Azi am venit de la agentie pana acasa in spatele unui SUV Lexus. Sa-ti trimiti copilul la o gradinita particulara costa vreo 250 de euro pe luna (minim). Pana aici s-ar zice ca Romania e o tara a contrastelor. Ai spune ca patura de mijloc e ca inexistenta si ca sau ai Lexus, sau stai la coada la compensate. Dar vreau sa aflu totusi care-i parerea voastra, a celor care nu sunt la coada la compensate (pentru ca sunt pe net, citind bloguri), dar nici n-au Lexus in garaj (sau, ca si mine, n-au nici masina nici garaj). Cat de negru e dracu? Exista povesti de succes in clasa de mijloc?

PS. Si pentru ca de obicei intreb si cer pareri fara sa dau nimic in schimb, am atasat o fotografie din Ciucea. Apropos de tara a contrastelor.

O mie de cuvinte...

Teoria sexului aviar (cu buha)

Am tot amanat post-ul asta pentru ca am incercat (in zadar) sa gasesc o metoda de a-l exprima mai clar si mai putin vulgar. Veti vedea de ce. Totul a pornit de la un coleg care a facut o boacana serioasa si a incercat sa o ascunda pana in ultima clipa de ceilalti (din nou in zadar). Nu voi intra in detalii privind persoana, natura greselii si consecintele pentru ca vreau sa propun o teorie/solutie care, zic eu, poate fi aplicata cu succes in orice domeniu (oricum zice lumea ca scriu numai despre publicitate, pesemne oi fi pasionat). Si asa am ajuns la teoria sexului aviar si anume la relatiile intretinute cu BUHA. Nu stiu cat de larg e raspandita expresia "a f... buha", cert e ca, oameni fiind, e normal sa gresim. Si atunci, ce faci dupa? In primul rand, iti aprinzi o tigara, nu? Iata ce propun eu.
Pasul 1: Examinarea buhei
Trebuie vazut repede daca buha are leziuni vizibile la o examinare mai atenta. Daca nu are, e ok. Neputand vorbi, sunt sanse foarte mari ca buha sa nu divulge micul nostru secret. Daca se vad urme, trecem la pasul 2.
Pasul 2: Aprofundarea examinarii
Incepe cu recunoasterea faptei. Relatia cu buha trebuie adusa la cunostinta tuturor celor care sunt sau ar putea fi afectati de fapta in discutie. Daca e necesar, trebuie solicitat ajutor in examinarea mai atenta a problemei. Dupa ce am terminat cu prezentarea buhei tuturor celor interesati, se trece la evaluarea posibilelor consecinte. Adica, e gravida buha, au ba? Daca nu e insarcinata, se stabilesc interventiile necesare insanatosirii buhei si se trece la derularea lor. Daca sunt mai grave consecintele (buha e gravida in trei luni si chiuretajul iese din discutie), se trece la pasul 3.
Pasul 3: Casatoria
Din acest moment, e buha noastra si o iubim. Si pe ea si fructul dragostei noastre. O vom strange la piept si nu vom nega niciodata dragostea noastra. Vom cumpara rechizite cand vine momentul ca micul om cu pene sa mearga la scoala si asa mai departe.
Concluzii
Sistemul functioneaza, cel putin pentru mine. Am un harem de bufnite si nu mi-e rusine cu ele. Am invatat cate ceva din fiecare prostie pe care am facut-o si ma mandresc cu faptul ca n-am facut aceeasi greseala de doua ori. Ce pot sa va spun e ca niciodata nu veti putea ascunde buha pentru ca are tendinta tampita de a da din aripi cand ti-e lumea mai draga. Si am mai descoperit ca oamenii apreciaza onestitatea. Fie ca e vorba de sotie, de sef, de colegi, de prieteni. Asa ca eu zic sa va paziti de ispititoarele buhe, dar sa nu le renegati pe cele pe care le-ati iubit.

Hainele tale vechi s-au pregatit pentru o noua viata.

Campania a fost realizata pentru fundatia Umanitas si se bazeaza pe presa scrisa. Am incercat sa gandim o campanie sociala care sa apeleze la intelect si umor in loc de emotie. Va las pe voi sa hotarati daca am reusit.




"Utopium - George Michael"




"Utopium - Madonna"




"Utopium - Jim Morisson"

Ferestre termopan si ...liniste!

Cu rusine revin dupa doua saptamani de pauza (am fost in concediu, ce sa fac) cu principala componenta a campaniei 'Prometalic - Ferestre termopan si ...liniste' realizata de Utopium.

PS. Poze din concediu pe galeria foto (linkul din dreapta sus)

Utopium - Happy Birthday

Am gasit primul spot TV creat de Utopium. Asta faceam in 2005. Sper sa va placa.

Moses goes to Riga

In 2006 Utopium a participat la Golden Hammer International Advertising Festival cu doua lucrari. In total, festivalul a avut 961 de lucrari inscrise din 16 tari din Europa. Au fost 6 agentii din Romania nominalizate la Golden Hammer. 5 din Bucuresti, una din Oradea. Si aici ajung la problema mea. Daca anul trecut am fost cu doua lucrari si am luat o diploma "for excellence and outstanding creativity", cum scrie langa semnatura presedintelui juriului, ce trebuie sa fac anul asta ca sa nu ma fac de rusine? Utopium a mers intotdeauna pe o strategie calitativa cand a venit vorba de festivaluri. Cel mai are numar de lucrari inscrise a fost 9, la Ad'Or 2007 (unde 3 au fost nominalizate si am venit acasa cu 6 puncte). In concluzie, mai bine mai putine si bune decat toate si "doamne-ajuta". Dar sa revin la scopul acestui post. Juriile sunt subiective si nu stii niciodata cum vor privi lucrurile. Asa ca o sa va rog sa faceti parte din juriu cateva minute si sa-mi spuneti cinstit ce parere aveti despre una dintre lucrarile pe care vreau sa le inscriu la Hammer. Nu mai spun nimic pentru ca nu vreau sa influentez juriul. Multumesc si astept cu interes parerile voastre.

Utopium - Cancer kills!

Am gasit un ad vechi necontractat. E o propunere de print pentru un centru de imagistica medicala. Nu a fost aprobat de client la momentul respectiv (nu stiu pana in ziua de azi de ce) dar a ramas printre lucrarile mele preferate. Nu pentru ca ar fi o realizare de exceptie sau un print supercreativ ci pentru ca reuseste sa satisfaca un brief foarte complex. Si pentru ca, daca in mare parte procesul de advertising are ca rol dramatizarea strategiei, in cazul asta printul simplifica strategia. Adica e o exprimare extrem de simpla a unei idei foarte complexe. Parerea mea, care este...

Ma omoara patronu' asta

"Trage zece piei de pe noi si nu-l intereseaza decat banii..." Am auzit atat de des chestia asta incat incep sa ma intreb daca eu sunt cel mai norocos om din lume. Toata lumea in jurul meu se plange in draci si eu ma duc incantat la lucru in fiecare zi. Ceva nu-i in regula... E clar ca in orice organizatie exista subalterni si sefi. E clar ca o societate comerciala are ca scop primordial sa genereze profit. La fel de clar e ca fiecare angajat isi doreste un salariu mai mare, o promovare, satisfactii profesionale mai mari si mai dese si ca nu poti face treaba pe stomacul gol. Dar chiar exista atatea motive de nemultumire? Chiar e dracul asa de negru? Am fost barman, muncitor necalificat, agent comercial, agent de marketing direct, trainer de vanzari, tehnoredactor, graphic designer, dtp-ist in poligrafie, art director, art director&creative director in prezent. Au fost momente bune si rele (ce-i drept mai multe bune decat rele) dar n-am simtit niciodata ca "patronu' trage zece piei de pe mine". Au fost momente cand nu prea mi-au ajuns banii (nu foarte multe) dar am trecut peste ele. Am trecut printr-un proiect atat de mare si de urgent ca n-am plecat de la lucru doua zile (47 de ore - m-a informat un coleg obsedat de cifre care era atunci account planner). Dar nu am ajuns niciodata sa ma duc la munca cu scarba. Si toate plangerile astea le aud aici, in judetul Bihor, care are cea mai scazuta cifra medie a somajului din ultimii zece ani in RO. E clar ca oferta de munca e mai mare decat cererea. Si atunci, de ce se plange omul in loc sa-si caute altceva? Toti clientii Utopium se plang de probleme de resurse umane. Toti cauta oameni pe diferite posturi. In contextul asta mi se pare improbabil ca un angajator sa-si bata joc de angajatii pe care-i gaseste atat de greu. Nu exclud faptul ca exista probabil abuzuri din partea unor "patroni" care nu stiu sa aprecieze un angajat de valoare si probabil nu cunosc nici legislatia in domeniul muncii. Dar chiar asa sa fie toti? Am sa adaug inca un sondaj la sfarsitul blog-ului pe tema asta si am sa va rog sa nu va abtineti nici de la voturi nici de la comentarii.

Persoana dinamica, ador munca in echipa...

Revin la subiectul cu cv-urile din dorinta de a face, zic eu, un bine studentilor care isi cauta un loc de munca. Si ca sa-mi fac si mie un bine si sa ma refulez ca am innebunit cautand cel mai bun candidat. Voi incepe prin a a va ruga din suflet pe toti cei care trimiteti cv-uri sau le puneti pe e-jobs sa renuntati la clisee. Nimeni nu stie ce-i aia persoana dinamica. Nu mai scrieti ca sunteti onesti, deschisi si comunicativi pentru ca daca esti mincinos e probabil ca vei minti si in cv. Nu mai dati cu copy-paste peste tot pentru ca va jur ca am ajuns sa citesc primul cuvant dintr-o fraza si sa stiu exact ce urmeaza... Ganditi-va la cv-ul vostru ca si la instrumentul perfect de vanzare a brandului personal. Includeti in cv doar lucrurile care va diferentiaza fata de ceilalti candidati si care sunt relevante pentru angajator. Chiar nu e interesant ca ai fost medaliat la boyscouts la 15 ani sau ca ai practicat 3 ani de inot. Va promit ca orice angajator va aprecia un cv mai scurt dar relevant pentru ceea ce cauta. Inca un lucru: targetati direct angajatorul cu cv-ul. Pentru orice loc de munca va intereseaza, faceti-va un nou cv. E mult mai usor sa fii interesant pentru angajator daca incepi sa redactezi cv-ul gandindu-te exact la postul pe care il vizezi. Si pentru Dumnezeu, aveti grija la ortografie. Nu incerc sa jignesc sau sa fac misto. Vorbesc din perspectiva omului care munceste de la 16 ani si a trecut prin 7, 8 locuri de munca. Vorbesc si din perspectiva angajatorului care cauta sa recruteze oameni destepti, educati, cu bun-simt si multa energie si pofta de viata. Puneti si lucrurile astea in cv daca chiar credeti ca va caracterizeaza. Si daca chiar va vedeti peste 5 ani intr-un post de conducere intr-o companie multinationala, bravo. Dar sa stiti ca spunand asta in cv-ul trimis unei firme locale sau nationale veti jigni omul care citeste cv-ul si care e doar director de resurse umane la o firma regionala. Sper sa nu-mi ia nimeni in nume de rau post-ul asta dar tocmai am trecut printr-o stiva de cv-uri ale unor persoane foarte dinamice pe care nu le mai tin minte...

Bravo, Gabi...

Ce faci daca te enerveaza un pop-up? Inchizi fereastra!
Musai cu sunet.
Componenta web a campaniei Prometalic, realizata de Gabriel Porfire - art director Utopium.

www.prometalic.ro

O uitat baiatu' de noi...

M-a sunat bunica-mea, suparata foc. Adevarul e ca n-am mai fost de vreo jumatate de an s-o vad. Am incercat sa-i explic ca nu prea am timp si s-o lamuresc ca sigur in 4 august intru in concediu si sigur voi trece s-o vad. Nu prea m-a crezut si nici n-a inteles cum adica n-am timp. Adica ce-i prostia asta? La prapastia asta dintre generatii se mai adauga mama - educatoare, soacra - educatoare si socru - profesor universitar. Eh, explica-le celor trei cadre didactice si bunicilor pensionari ca tu sambata ai filmari si duminica montaj si luni trebuie sa pleci la Bucuresti si nu vii pana joi dimineata si din tren mergi direct la lucru asa ca nu poti sa mergi la masa decat joi seara. Nici o sansa! Toate neamurile sunt mai mereu imbufnate dar nu prea apuca sa-si manifeste imbufnarea pentru ca ne vedem prea rar. Adevarat e si ca daca e mai "moale" sezonul si volumul de munca scade, gasesc altceva de facut (blogul asta, de exemplu) decat sa ma aventurez in vizite la rude. Dar. pana una alta, cum ii explic eu bunicii mele de ce n-am vreme de vizite la tara cand ea saraca nu intelege nici macar ce fac?

Studentie, studentie...

Am fost in primavara invitat impreuna cu Misu (Mihai Pop - managing partner Utopium) la Bucuresti la ASE la Zilele Advertisingului. O sala "plinuta" de studenti (desi afara era vreme de strand) care vor sa lucreze in publicitate ne-au primit frumos, cu zambete, cu multe intrebari mai mult sau mai putin la subiect (subiectul era cresterea pietei de advertising). Ce m-a impresionat insa la oamenii astia a fost atitudinea. Atitudinea studentului din Bucuresti difera de cea a studentului din Oradea. Am avut si in Oradea si avem inca proiecte studentesti (West Academic Youth, Utopium School of Advertising). Prin ce difera atitudinea lor? Nici unul dintre cei cateva sute de studenti nu m-a intrebat cat castiga un junior si care e programul de lucru in agentie. Fiecare dintre oamenii astia era dispus sa inceapa lucrul de a doua zi fara sa intrebe cat va fi platit. Am gasit pasiunea pe care o caut in Oradea de 8 luni de cand am ajuns la concluzia ca mai avem nevoie de un junior art. Sa nu ma intelegeti gresit, nu mi se pare deplasat sa intrebi care e salariul pentru care vei lucra. Mi se pare deplasat ca asta sa fie singurul lucru pe care il intrebi la un interviu. Si mai am o dilema: sunt in agentie oameni care au inceput cu salarii modeste si au muncit pe coate un an, doi, trei pentru a ajunge intr-o oarecare stare de confort financiar. Nu e normal, cel putin din punctul meu de vedere, sa ceri fara a fi dovedit ce poti si nu e normal ca un junior sa primeasca salariul unui senior. Si sper sa gasesc si in Oradea macar un om care sa inteleaga lucrul asta si care sa aiba ceva de dovedit. Pentru ca in momentul acesta eu sunt singurul oradean din intreg departamentul de creatie al agentiei oradene de publicitate Utopium...

Primul shortlist nu se uita niciodata...

Client - Criano

Agentie - Utopium

Mentiuni: Shortlist Ad'Or 2006

Putin mai mult despre manipulare si advertising...

Am fost acuzati de manipulare a consumatorului. De catre un potential consumator care participa la un focus-group in agentie. Excelent! Pana la urma treaba publicitatii e sa vanda. Problema e ca publicitatea nu poate manipula. E un mit urban din ciclul "Mercedes e masina de manelisti". N-am ascultat niciodata manele si mi-as lua mertan maine daca as sta mai bine cu banii. Advertisingul nu poate si nu va putea niciodata sa manipuleze. Ce facem noi e sa incercam sa intelegem un mecanism de luare a unei decizii si sa comunicam ceva potrivit la momentul si pe tonul potrivit. Una dintre eternele contradictii dintre agentie si client e subestimarea consumatorului. Acest consumator e neatent, superficial, infidel, capricios, e cum vreti voi dar nu e prost. E destul de inteligent sa vada bullshit-urile care se vehiculeaza de cele mai multe ori pe TV si e destul de nepasator incat sa nu-l poti atinge usor la corazon. Credeti ca o campanie sociala care ia un premiu la Ad'Or inmoaie mii de suflete si oamenii isi vand vila si masina si doneaza banii? Nu chiar... Publicitatea poate in schimb diferentia si poate pozitiona. Poate naste lovemark-uri si poate genera brand advocacy. Dar asta doar comunicand cinstit si relevant. Si, culmea, ad-urile "adevarate" iau si premiile. Asa ca uitati de manipulare. Nu exista mesaje subliminale si cuvinte mestesugite care spala creiere. Exista oameni care lucreaza zi lumina centralizand chestionare, oameni care vorbesc la telefon sute de ore pe luna si oameni care pot sa ia un brief si sa spuna foarte bine o poveste. Si asta nu din dorinta de a manipula, ci de a nu plictisi. Pentru ca asta e adevaratul pericol, sa ne plictisim consumatorul de moarte...

Utopium - Pofta Mare Fast Food

Saptamana asta am primit un cv pentru postul de junior art. Apropos, Utopium angajeaza junior care stie Corel si Photoshop. Pentru cei interesati, cv-urile se trimit la office@utopium.ro. Dupa cum spuneam, am primit un cv de la o domnisoara care nu stia nici un soft de design vectorial (lucru peste care se mai poate trece, nimeni nu s-a nascut invatat). Problema mea e ca domnisoara cerea 1500 euro/luna, masina, telefon si laptop de serviciu. O fi auzit ea ca in publicitate se castiga bine, cine stie. Ce n-am inteles eu? De ce laptop? Cand a devenit laptop-ul de serviciu o pretentie de junior art/graphic designer. Sau e o problema de statut social? Poate ma lamureste si pe mine cineva...

Clasamentul IAA

Care au fost punctajele la Ad`Or 2007?

În urma calculelor International Advertising Association iata numarul de puncte al fiecarei agentii participante:
1. Leo Burnett - 140 puncte
2. GMP - 109 puncte
3. Propaganda - 37 puncte
4. TBWA Merlin - 31 puncte
5. Graffiti BBDO - 28 puncte
6. Grey Worldwide România - 28 puncte
7. Saatchi & Saatchi - 25 puncte
8. Ogilvy Group - 22 puncte
9. Wearebasca - 17 puncte
10. Scala JWT - 13
11. DDB - 10 puncte
12. Mercury 360 - 7 puncte
13. Papaya Advertising - 7 puncte
14. Utopium - 6 puncte
15. MRM - 4 puncte
16. Starcom Media - 4 puncte
17. Publicis - 3 puncte

Dintre cele 17 agentii care au luat puncte la Ad'Or, 16 sunt din Bucuresti. Asta ma demoralizeaza putin si nu cred ca numai pe mine. Sper ca la anul sa nu fim singurii din afara capitalei prezenti la festival.

Utopium - Music that follows you around

Piano

Client: Radio Transilvania

Agentie: Utopium

Mentiuni: Shortlist Golden Hammer International

Advertising Festival 2006

Shortlist Ad'Or 2007

Guitar
Client: Radio Transilvania
Agentie: Utopium
Mentiuni: Shortlist Ad'Or 2007