Saturday, July 14, 2007

Ma omoara patronu' asta

"Trage zece piei de pe noi si nu-l intereseaza decat banii..." Am auzit atat de des chestia asta incat incep sa ma intreb daca eu sunt cel mai norocos om din lume. Toata lumea in jurul meu se plange in draci si eu ma duc incantat la lucru in fiecare zi. Ceva nu-i in regula... E clar ca in orice organizatie exista subalterni si sefi. E clar ca o societate comerciala are ca scop primordial sa genereze profit. La fel de clar e ca fiecare angajat isi doreste un salariu mai mare, o promovare, satisfactii profesionale mai mari si mai dese si ca nu poti face treaba pe stomacul gol. Dar chiar exista atatea motive de nemultumire? Chiar e dracul asa de negru? Am fost barman, muncitor necalificat, agent comercial, agent de marketing direct, trainer de vanzari, tehnoredactor, graphic designer, dtp-ist in poligrafie, art director, art director&creative director in prezent. Au fost momente bune si rele (ce-i drept mai multe bune decat rele) dar n-am simtit niciodata ca "patronu' trage zece piei de pe mine". Au fost momente cand nu prea mi-au ajuns banii (nu foarte multe) dar am trecut peste ele. Am trecut printr-un proiect atat de mare si de urgent ca n-am plecat de la lucru doua zile (47 de ore - m-a informat un coleg obsedat de cifre care era atunci account planner). Dar nu am ajuns niciodata sa ma duc la munca cu scarba. Si toate plangerile astea le aud aici, in judetul Bihor, care are cea mai scazuta cifra medie a somajului din ultimii zece ani in RO. E clar ca oferta de munca e mai mare decat cererea. Si atunci, de ce se plange omul in loc sa-si caute altceva? Toti clientii Utopium se plang de probleme de resurse umane. Toti cauta oameni pe diferite posturi. In contextul asta mi se pare improbabil ca un angajator sa-si bata joc de angajatii pe care-i gaseste atat de greu. Nu exclud faptul ca exista probabil abuzuri din partea unor "patroni" care nu stiu sa aprecieze un angajat de valoare si probabil nu cunosc nici legislatia in domeniul muncii. Dar chiar asa sa fie toti? Am sa adaug inca un sondaj la sfarsitul blog-ului pe tema asta si am sa va rog sa nu va abtineti nici de la voturi nici de la comentarii.

6 comments:

Anonymous said...

Nu stiu ce sa zic. Luna asta sunt 7 ani de cand lucrez (am 26) si n-am avut nici macar o zi in care sa merg cu scarba la serviciu. Daca am simtit ca ma plafonez, ca lucrurile nu merg in directia in care mi-as fi dorit, mi-am cautat altceva. Am luat-o de la capat si mi-am facut treaba cat am putut de bine.
Eu sunt de parere ca in momentul in care nu-ti mai place ce faci, du-te, cauta-ti altceva. Nimic nu mi se pare mai penibil decat sa te plangi in stanga si-n dreapta despre cat iti e de greu la serviciu, cat esti de exploatat/a. Toata lumea are probleme, ce te face sa crezi ca cineva ar vrea sa le auda si pe ale tale?
Am un loc de munca super, sefii sunt oameni normali si (ciudat - ati putea spune) chiar de treaba, colegii la fel. Oi fi eu mai norocoasa? Chiar as fi curioasa sa vad de ce se plange lumea.

Cristian Ungur said...

Nu e usor sa te iei si sa pleci pur si simplu, mai ales daca ai investit timp si pasiune in jobul respectiv. Intrebarea mea era: in Romania, la ora actuala, cei mai multi angajati sunt multumiti sau nemultumiti de locul lor de munca?
Tu ce parere ai? Pana acuma suntem doi multumiti. Poate am retinut eu doar plangerile pana acum. Poate cei multumiti nu se lauda.

Anonymous said...

vroiam sa pastrez informatia asta sa fac un blog mare la www.panacand.org... parerea mea este ca lumea care se plange este incompetenta sau proasta. PUNCT. Asta e tot.

Anonymous said...

am uitata s amai scriu ca sunt orfan de la 14 ani, am muncit in turcia cand plecau romanii (1997-1998) am carat baloti cu spatele, am fost barman/ospatar, am sapat santuri, am fost DJ si apoi am fost pe la un ziar, candva am avut si 2 ore de emisie pe un posta de radio... nu-mi este frica de munca, nu maplang, daca nu-mi convine plec. Asta e o mentalitatea sanatoasa zic eu (altfel as fi nebun) si asa trebuie sa fie.
Romanii care se plang am impresia ca au peste 30 de ani si poate au fost "atinsi" de comunism...

Cristian Ungur said...

Logica dicteaza ca un angajat de valoare va fi apreciat de angajator. Daca angajatorul are logica. Pana la urma e o chestiune de perspectiva. Intrebarea mea era: daca nu iti place, de ce sa ramai acolo?

Anonymous said...

Good words.