Posts
Asta mi-a spus o cunostinta aseara, cand discutam despre bloguri. Ca daca ai blog, n-ai viata sociala si ai prea mult timp liber. Naspa. Avand in vedere cat de mult am neglijat blogul, mai ales in ultima vreme, n-ar trebui sa ma simt. Dar am blog, asa ca ma simt. Si cum am tendinta tampita de a cerceta si analiza tot ce vad si aud, am inceput sa ma gandesc la teza propusa de amicul meu. Excluzand blogurile corporative, bineinteles. Ma uit in trafic si vad ca am vreo 8 vizitatori pana la ora asta. Probabil jumatate dintre ei au si ei un blog. Asa ca intreb si eu: domnilor, aveti viata sociala? Aveti prea mult timp liber? Eu ma exclud din chestionar pentru ca sunt viciat de domeniul in care lucrez. Pentru ca am citit prea multe articole despre comunitatile online si am vazut de prea multe ori relevanta acestor comunitati.
Monday, October 8, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
15 comments:
In 2006 existau in Romania 13.000 de bloguri. In 2007 se preconizeaza 25.000. E clar ca 20.000 de oameni au prea mult timp liber. Eu cred, cu optimism, ca 5.000 au ceva de spus.
Hai sa punem problema altfel: care e scopul unui blog? Sa promoveze o organizatie? Sa genereze trafic si sa faca niste bani din reclama? Sa ajute la branding personal? In toate aceste cazuri, nu prea poti acuza posesorul ca are prea multa vreme. Dar ipoteza in discutie zice ca majoritatea blogurilor sunt fara scop, sustinuta si de commentul anterior. Asta era intrebarea. Sunt marea majoritate a blogurilor generate de plictiseala?
Nu zic ca nu imi place sa citesc ce scrie lumea pe bloguri, ba chiar sa si scriu (chiar asta fac acum), dar nu as putea gestiona un blog. Si nici nu cred ca as vrea sa ma expun in fata tuturor. Mi se pare ca, avand un blog, inevitabil atingi subiecte personale sau ajungi sa-ti expui celorlalti o latura pe care eu, de exemplu, prefer sa o tin pentru mine. Poate de asta imi si place sa citesc blogurile altora: ca sa le vad o alta fata (in cazul in care ii cunosc) fara ca eu s-o dezvalui pe a mea, sau, pur si simplu, ca sa-mi fac o parere despre peroana respectiva. Daca e vreun psiholog pe aici, nu vreu sa-i stiu concluziile, pentru ca m-ar scoate de nebuna. Daca pierd din coerenta, atrageti-mi atentia.
Pe scurt: pentru o companie, blogurile mi se par perfecte ca mijloc de promovare aditional. Pentru tanarul de la 12 la 20-si-ceva, ce sa zic? Or fi sau nu pierdere de vreme? Decat sa se drogheze, mai bine sa-si faca blog. Pe de alta parte, decat sa-si faca blog, mai bine ar pune mana pe carte. Oricum 80% din populatia Romaniei nu stie sa scrie corect. Parerea mea, care este!
Sunt foarte rezervata in a afirma ca blogul afecteaza viata sociala; tind sa cred ca, la un moment dat, aceste elemente se vor imbina.
Personal, desi scriu despre teme profesionale si relativ putine elemente personale, mi se pare imposibil sa nu dezvalui o latura personala, de multi probabil nestiuta, prin blog. Se reflecta in stilul de a scrie, de a posta, etc.
Si nu, nu e un "corporate blog", nu ma plateste nimeni pentru a-l scrie, nu am nici reclame pe el etc :) Nici nu e generat de plictiseala sau lipsa de conversatii "live" pe acele teme...
In fond, viata sociala depinde de autor, de cum isi imparte timpul si de cum isi gestioneaza resursele. Pe vremuri, se cosea goblen...
Maja, e clar ca blogul tau de ajuta in dezvoltarea brandului personal. Nu e corporate, dar e parte din activitatea de self-branding. By the way, mi-a placut stilul in care e scris. Asta inseamna, probabil, ca mi-a placut si latura personala care zici tu ca e imposibil de ascuns. Oricum, nu e un blog generat de plictiseala. Si am venit si cu o contrateorie la ipoteza initiala: eu zic ca daca un om scrie din plictiseala si lipsa de activitate, sansele sunt considerabile ca acel blog sa nu fie foarte interesant si deci sa nu fie foarte citit. Si atunci se va stinge probabil de la sine. Asta inseamna ca marea majoritate a blogurilor noi sunt generate de plictiseala si ca poti judeca un blog din punct de vedere calitativ si dupa vechime. Nu-i asa?
Apropo, Maja, te-am pus in blogroll. Sper ca nu te superi.
Salut Cristian!
@my blog: self branding da, poti sa ii spui si asa, desi il scriu anonim. e undeva intre, anyhow :)))
Ma bucur ca iti place, mersi, si eu te-am trecut cu mare placere la Blogroll! Super stil, super idei, super poze...bravo :)
@ ipoteza ta noua, yep, totally agree.
asociez blogurile generate din plictiseala, cu lipsa de pasiune, lipsa de interes pentru orice.
Cred in ideea ca un om care pune suflet in ceea face, irelevant ce...fie ca scrie despre cafelele de dimineata sau biochimia moleculara.., va reflecta asta pana si pe un blog. Fiecare in stilu-i personal. Iar asta este criteriul meu net no 1 de diferentiere al blogurilor. Strans legat de calitatea blogului in sine...care e de fapt proiectia calitatii omului din umbra..:)
Evident ca blogurile generate din plictiseala se sting rapid, apare frustrarea ca nu sunt citite... e logic.
Vechimea e discutabila... sunt multe exceptii ca sa pot vedea in secunda asta o regula (gandeste-te doar la sutele de bloguri gen jurnal, unde fetele scriiiu, si scriiiiu... :)))) ). Vechimea combinata cu oferirea unei calitati constante a blogului, pe o perioada mai lunga... e alta poveste!
eu unul[apropo, salut si ma bucur sa adaug in proaspata lista a oradenilor cat mai multe intrari] nu ma consider blogger, pentru ca nu reusesc sa ma identific cu ce scriu acolo. am tot felul de filtre si constrangeri dar in special nu acord timp suficient. asa ca ma voi denumi simplu om cu blog.
ce e un blog? eu continui sa`l definesc in maniera in care a fost creat, ca un jurnal personal. din acest motiv toate blogurile cu filmulete haioase, sau cu citate, articole, forumuri, concursuri sau orice altceva pentru mine sunt pseudobloguri. folosesc doar template`ul de blog pentru diverse scopuri.
chestia cu socializarea e subiectiva, in functie de situatia fiecaruia. e un adevar ca in societatea contemporana lumea socializeaza foarte greu, dar nu din cauza internetului, sau mediei. acestea sunt doar alternative. sa nu punem caruta inaintea boilor. problema reala este saracia spirituala, lipsa poeziei. stiu ca suna paranoic, dar daca te gandesti ca asta e si parerea lui Einstein, ca sa nu zic Eliade, Stanescu, Blaga lucrurile prind contur.
Suntem saraci si gena supravietuirii ne afecteaza pe fiecare in mod diferit. Unii gandesc ca se adapteaza, altii se adapteaza gandind.
Altii raman neadaptati :) Concluzia ar fi ca blogurile nu sunt generate de plictiseala ci de nevoia de interactiune (in societatea contemporana lumea socializeaza foarte greu)? In concluzie avem asa: corporate, expert sau personal branding, interactiune sociala (sa zicem ca nu e plictiseala ci pur si simplu nevoie de comunicare).
Sustin ideea de nevoie de comunicare. Poate nu e chiar primul motiv pentru care m-am apucat de intretinut un blog, dar a ajuns sa fie unul dintre efectele secundare.
Nu duc lipsa de viata sociala, am prieteni dar duc lipsa de timp... totusi imi mai gasesc o jumatate de ora cateodata, sa mai scriu si pe blog, sa mai tin lumea la curent cu gandurile mele, pana mai apuc sa ma intalnesc cu ei sa le si povestesc.
Oricum, incep sa descopar ca sunt destule blog-uri interesante, mai pe toate gusturile, iar cine le blameaza fie are o aversiune fata de ceea ce inseamna calculator/internet in general, fie nu ajuns la blog-ul potrivit.
Mai Koma, tu chiar esti coma.
Cum adică "problema reala este saracia spirituala, lipsa poeziei"? Ai apropiati saraci cu duhul? Ei bine eu nu am. Asa ca nu generaliza.
In alta ordine de idei, nu sunt de acord ca exista o lipsa de comunicare. Societatea contemporana socializeaza foarte usor (dovada acest blog). Ce sa zici de aia care umblau cu porumbelul dupa ei ca sa trimita o nenorocita de scrisoare? Crezi ca le ardea de socializare? Tehnologia permite oricarui cosuros frustrat de 17 ani sa-si exprime "trairile".
Lasa tu lack-ul communication-ului asta de telenovele, nu de alta, dar s-a ocupat de el Tennessee Williams si parca a fost mai convingator. Dar, pardon, tu esti abia la Blaga...
Pe undeva sunt si eu de acord cu Koma: mi se pare ca o parte a adolescentilor socializeaza (in adevaratul sens al cuvantului) mai greu decat reuseam noi la varsta lor. Si asta pentru ca isi pierd vremea cu bloguri in care nu fac altceva decat sa-si exprime frustrarile. Aseara am intrat pe blogul unei fete de 20 de an si m-a apucat groaza de cata frustrare si jale am gasit acolo. Chestii de genul "viata-i de cacao si nu merita traita", "nimeni nu ma intelege, dar nici eu nu ma inteleg". Daca nici la 20 de ani viata nu e frumoasa, atunci cand va fi? In loc sa iasa cu prietenii la un film, intr-un club, fatuca sta ca o distrusa in casa si isi plange de mila. Poate nu i-ar strica sa aiba un prieten (am inteles ca n-avea), ar mai scapa-o de gandurile negre. Si ca ea mai sunt multi, din pacate.
Ce e mai trist e ca am dat si peste blogul unui "june" care nu stia sa scrie (cu toate ca avea pretentia ca stie chiar si engleza), dar avea un set de reguli "vitale" pentru modul in care trebuie sa arate pagina fiecaruia pe Hi5.
Cred ca o parte a adolescentilor se transforma incet, dar sigur, in sociopati. Nu de alta, dar prefera sa stea "pe mes" si sa schimbe impresii in Hi5 decat sa mearga la un film.
Oi fi eu de moda veche pentru ca prefer oricand o intalnire cu prietenii decat o seara in fata calculatorului?
Mai vulpito, nu stiu ce sa zic, cam subscriu si eu la treaba cu saracia spirituala.
In plus, daca ai oarece dificultati de exprimare (sa zicem ca esti timid si emotiv, nu sarac spiritual), tot trebuie sa iasa din tine pe undeva :) Cred ca blogul e inca o supapa. Si probabil una nu foarte riscanta din punct de vedere social.
invatat o multime
Post a Comment