Ma omoara patronu' asta

"Trage zece piei de pe noi si nu-l intereseaza decat banii..." Am auzit atat de des chestia asta incat incep sa ma intreb daca eu sunt cel mai norocos om din lume. Toata lumea in jurul meu se plange in draci si eu ma duc incantat la lucru in fiecare zi. Ceva nu-i in regula... E clar ca in orice organizatie exista subalterni si sefi. E clar ca o societate comerciala are ca scop primordial sa genereze profit. La fel de clar e ca fiecare angajat isi doreste un salariu mai mare, o promovare, satisfactii profesionale mai mari si mai dese si ca nu poti face treaba pe stomacul gol. Dar chiar exista atatea motive de nemultumire? Chiar e dracul asa de negru? Am fost barman, muncitor necalificat, agent comercial, agent de marketing direct, trainer de vanzari, tehnoredactor, graphic designer, dtp-ist in poligrafie, art director, art director&creative director in prezent. Au fost momente bune si rele (ce-i drept mai multe bune decat rele) dar n-am simtit niciodata ca "patronu' trage zece piei de pe mine". Au fost momente cand nu prea mi-au ajuns banii (nu foarte multe) dar am trecut peste ele. Am trecut printr-un proiect atat de mare si de urgent ca n-am plecat de la lucru doua zile (47 de ore - m-a informat un coleg obsedat de cifre care era atunci account planner). Dar nu am ajuns niciodata sa ma duc la munca cu scarba. Si toate plangerile astea le aud aici, in judetul Bihor, care are cea mai scazuta cifra medie a somajului din ultimii zece ani in RO. E clar ca oferta de munca e mai mare decat cererea. Si atunci, de ce se plange omul in loc sa-si caute altceva? Toti clientii Utopium se plang de probleme de resurse umane. Toti cauta oameni pe diferite posturi. In contextul asta mi se pare improbabil ca un angajator sa-si bata joc de angajatii pe care-i gaseste atat de greu. Nu exclud faptul ca exista probabil abuzuri din partea unor "patroni" care nu stiu sa aprecieze un angajat de valoare si probabil nu cunosc nici legislatia in domeniul muncii. Dar chiar asa sa fie toti? Am sa adaug inca un sondaj la sfarsitul blog-ului pe tema asta si am sa va rog sa nu va abtineti nici de la voturi nici de la comentarii.

Persoana dinamica, ador munca in echipa...

Revin la subiectul cu cv-urile din dorinta de a face, zic eu, un bine studentilor care isi cauta un loc de munca. Si ca sa-mi fac si mie un bine si sa ma refulez ca am innebunit cautand cel mai bun candidat. Voi incepe prin a a va ruga din suflet pe toti cei care trimiteti cv-uri sau le puneti pe e-jobs sa renuntati la clisee. Nimeni nu stie ce-i aia persoana dinamica. Nu mai scrieti ca sunteti onesti, deschisi si comunicativi pentru ca daca esti mincinos e probabil ca vei minti si in cv. Nu mai dati cu copy-paste peste tot pentru ca va jur ca am ajuns sa citesc primul cuvant dintr-o fraza si sa stiu exact ce urmeaza... Ganditi-va la cv-ul vostru ca si la instrumentul perfect de vanzare a brandului personal. Includeti in cv doar lucrurile care va diferentiaza fata de ceilalti candidati si care sunt relevante pentru angajator. Chiar nu e interesant ca ai fost medaliat la boyscouts la 15 ani sau ca ai practicat 3 ani de inot. Va promit ca orice angajator va aprecia un cv mai scurt dar relevant pentru ceea ce cauta. Inca un lucru: targetati direct angajatorul cu cv-ul. Pentru orice loc de munca va intereseaza, faceti-va un nou cv. E mult mai usor sa fii interesant pentru angajator daca incepi sa redactezi cv-ul gandindu-te exact la postul pe care il vizezi. Si pentru Dumnezeu, aveti grija la ortografie. Nu incerc sa jignesc sau sa fac misto. Vorbesc din perspectiva omului care munceste de la 16 ani si a trecut prin 7, 8 locuri de munca. Vorbesc si din perspectiva angajatorului care cauta sa recruteze oameni destepti, educati, cu bun-simt si multa energie si pofta de viata. Puneti si lucrurile astea in cv daca chiar credeti ca va caracterizeaza. Si daca chiar va vedeti peste 5 ani intr-un post de conducere intr-o companie multinationala, bravo. Dar sa stiti ca spunand asta in cv-ul trimis unei firme locale sau nationale veti jigni omul care citeste cv-ul si care e doar director de resurse umane la o firma regionala. Sper sa nu-mi ia nimeni in nume de rau post-ul asta dar tocmai am trecut printr-o stiva de cv-uri ale unor persoane foarte dinamice pe care nu le mai tin minte...

Studentie, studentie...

Am fost in primavara invitat impreuna cu Misu (Mihai Pop - managing partner Utopium) la Bucuresti la ASE la Zilele Advertisingului. O sala "plinuta" de studenti (desi afara era vreme de strand) care vor sa lucreze in publicitate ne-au primit frumos, cu zambete, cu multe intrebari mai mult sau mai putin la subiect (subiectul era cresterea pietei de advertising). Ce m-a impresionat insa la oamenii astia a fost atitudinea. Atitudinea studentului din Bucuresti difera de cea a studentului din Oradea. Am avut si in Oradea si avem inca proiecte studentesti (West Academic Youth, Utopium School of Advertising). Prin ce difera atitudinea lor? Nici unul dintre cei cateva sute de studenti nu m-a intrebat cat castiga un junior si care e programul de lucru in agentie. Fiecare dintre oamenii astia era dispus sa inceapa lucrul de a doua zi fara sa intrebe cat va fi platit. Am gasit pasiunea pe care o caut in Oradea de 8 luni de cand am ajuns la concluzia ca mai avem nevoie de un junior art. Sa nu ma intelegeti gresit, nu mi se pare deplasat sa intrebi care e salariul pentru care vei lucra. Mi se pare deplasat ca asta sa fie singurul lucru pe care il intrebi la un interviu. Si mai am o dilema: sunt in agentie oameni care au inceput cu salarii modeste si au muncit pe coate un an, doi, trei pentru a ajunge intr-o oarecare stare de confort financiar. Nu e normal, cel putin din punctul meu de vedere, sa ceri fara a fi dovedit ce poti si nu e normal ca un junior sa primeasca salariul unui senior. Si sper sa gasesc si in Oradea macar un om care sa inteleaga lucrul asta si care sa aiba ceva de dovedit. Pentru ca in momentul acesta eu sunt singurul oradean din intreg departamentul de creatie al agentiei oradene de publicitate Utopium...

Saptamana asta am primit un cv pentru postul de junior art. Apropos, Utopium angajeaza junior care stie Corel si Photoshop. Pentru cei interesati, cv-urile se trimit la office@utopium.ro. Dupa cum spuneam, am primit un cv de la o domnisoara care nu stia nici un soft de design vectorial (lucru peste care se mai poate trece, nimeni nu s-a nascut invatat). Problema mea e ca domnisoara cerea 1500 euro/luna, masina, telefon si laptop de serviciu. O fi auzit ea ca in publicitate se castiga bine, cine stie. Ce n-am inteles eu? De ce laptop? Cand a devenit laptop-ul de serviciu o pretentie de junior art/graphic designer. Sau e o problema de statut social? Poate ma lamureste si pe mine cineva...