M-a sunat bunica-mea, suparata foc. Adevarul e ca n-am mai fost de vreo jumatate de an s-o vad. Am incercat sa-i explic ca nu prea am timp si s-o lamuresc ca sigur in 4 august intru in concediu si sigur voi trece s-o vad. Nu prea m-a crezut si nici n-a inteles cum adica n-am timp. Adica ce-i prostia asta? La prapastia asta dintre generatii se mai adauga mama - educatoare, soacra - educatoare si socru - profesor universitar. Eh, explica-le celor trei cadre didactice si bunicilor pensionari ca tu sambata ai filmari si duminica montaj si luni trebuie sa pleci la Bucuresti si nu vii pana joi dimineata si din tren mergi direct la lucru asa ca nu poti sa mergi la masa decat joi seara. Nici o sansa! Toate neamurile sunt mai mereu imbufnate dar nu prea apuca sa-si manifeste imbufnarea pentru ca ne vedem prea rar. Adevarat e si ca daca e mai "moale" sezonul si volumul de munca scade, gasesc altceva de facut (blogul asta, de exemplu) decat sa ma aventurez in vizite la rude. Dar. pana una alta, cum ii explic eu bunicii mele de ce n-am vreme de vizite la tara cand ea saraca nu intelege nici macar ce fac?
Thursday, July 12, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Imi plac insertiile de personalitate de pe blog. Ii da o nota mai interesanta, un cadru mai personal. Si celelalte 2 bloguri Utopium sunt ok, dar acesta chiar e interesant. Tine-o tot asa.
Merci. Blogul asta e pentru mine un exercitiu de comunicare. Mi se pare fascinant faptul ca, pentru a-ti expune o parere, trebuie sa te expui parerilor celorlalti. Sunt obisnuit cu comunicate, advertoriale, declaratii, interviuri etc. Diferenta e ca toate astea sunt unidirectionale. Si inca un lucru inevitabil pentru un blog e ca trebuie sa-ti asumi raspunderea pentru opiniile tale (spre deosebire de forum-uri, de exemplu). Apropos, am vizitat blogul tau si mi se pare exceptional. Am si adaugat un link spre el. Sper ca nu te deranjeaza :)
Post a Comment