Vintage PC, Trendy MAC

Autor: Victoria Bidea Data: 03 Dec 2007 Ajungi la birou. O noua zi de munca incepe. Dupa ce iti savurezi cafeaua, te asezi confortabil in scaun si incepi sa lucrezi. Deschizi Mac-ul trendy pe care il iei si la serviciu, chiar daca firma iti asigura computerul - un PC, si aduci argumente celor nedumeriti de faptul ca preferi propriul notebook, utilizand excesiv cuvantul "calitate". Fara s-o spui cu voce tare, gandesti ca PC-ul s-a demodat de mult si stii ca geanta inscriptionata cu cel mai ravnit mar din lume este mai populara chiar si decat geanta pentru catei (cu tot cu patruped in ea) purtata pe strada, ca la Hollywood. Cu ultima picatura de obiectivitate incerc sa-mi dau seama ? Mac sau PC?

"Daca vrei un Mac, te costa mai mult sa-l cumperi, gasesti mai greu programe sau te lovesti de diverse probleme de comunicare/compatibilitate cu utilizatorii de PC care, pana la urma, sunt mai multi. Cu PC-ul te lovesti de Windows si asta e suficient", spune Serban Alexandrescu, creative director al Headvertising, utilizator atat de PC, cat si de Mac.
Fanii celor doua tipuri de calculatoare duc o lupta apriga pe forumuri si site-uri de specialitate in ceea ce priveste cele doua tipuri de computere, aducand argumente pozitive si negative de fiecare parte. O butada celebra spunea despre PC ca e facut de oameni prosti ca sa fie folosit de oameni destepti, iar Mac-ul este facut de oameni destepti ca sa fie utilizat de oameni prosti. "Pana acum cativa ani subscriam si eu la aceasta exagerare expresiva", spune Cristian Ungur, creative director al Utopium, agentie de publicitate, care acum este un fan al Mac-ului.
Razboiul PC vs. Mac este mai actual ca oricand. Daca prima ironie nu sustine clar unul dintre computere, sustinatorii PC-ului si-au aratat evident dispretul fata de calculatoarele de la Apple. Acestia au facut o ilustratie care a circulat multa vreme pe Internet si in care PC-ul, reprezentat printr-un barbat care seamana cu Bill Gates, proprietarul Microsoft si producatorul sistemelor de operare Windows, se intalneste si incepe sa discute cu Mac-ul, care seamana cu Steve Jobs, seful Apple.
PC-ul catre Mac: Vai, nu ma simt bine deloc. Cred ca am luat un virus. Au fost peste 100.000 de virusi pentru PC-uri anul trecut.
Mac: Ah, da. Dar doar pentru PC-uri. Nu si pentru Mac-uri.
PC: WOW... asta pentru ca Mac-urile au sisteme anti virusi si protectie superioare?
Mac: Nu... pentru ca... in fine... nimeni nu se deranjeaza sa faca vreun virus pentru Mac-uri. Cred ca se gandesc ca utilizatorii de Mac sufera deja destul...
Concluzia, de altfel rautacioasa, a ilustratiei: Nimeni nu da un ban pe Mac.


Cei doi Steve
Lupta dintre Mac si PC a inceput in urma cu aproximativ 30 de ani. Desi la inceputurile tehnologice Mac-ul detinea suprematia (si chiar monopolul, pentru o perioada), PC-urile, prin cei de la IBM la inceput si mai apoi prin Dell, Hewlett Packard si alte cateva nume din industria IT, au castigat incet si sigur piata calculatoarelor, trimitandu-l intr-un con de umbra pe Steve Jobs, impreuna cu al sau Mac. Astfel ca nimeni nu isi mai aduce aminte ca la sfarsitul anilor ?70, piata calculatoarelor personale era dominata de Steve Jobs si partenerul sau de atunci Steve Wozniak, iar cativa ani mai tarziu, cand a aparut PC-ul, IBM a fost considerat un competitor nesemnificativ pentru ca Jobs sa-l ia in seama.
Se pare insa ca Jobs, pe masura ce a cedat teritoriul producatorilor de PC-uri, a devenit mai mult un artist decat un om de afaceri. Spre deosebire de PC, un produs de masa cunoscut si inteles de toata lumea, seful Apple vinde mai degraba o marca, o ideologie, un produs "la moda", mult mai stilizat (si poate si mai bun din multe puncte de vedere) decat produsul care l-a imbogatit pe Bill Gates, omul cunoscut in toata lumea pentru sistemul de operare Windows si aplicatiile software pentru PC-uri.
"Mac a mizat enorm pe intuitivitatea designului interfetei si al produselor. PC-ul a avut insa preturi 'pentru oameni', ceea ce a ajutat in a alfabetiza pamantenii in ceea ce priveste computer-literacy-ul", explica Ungur.


Medicament pentru fobii
Daca Mac-ul este mai bun sau nu decat PC-ul nu reiese din vanzari, capitol la care PC-ul este de departe invingator. Asta pentru ca PC-ul este si mult mai ieftin decat competitorul sau. Mac-ul, in schimb, este pentru "connaisseuri", pentru elita IT-stilor; un produs care si-a castigat fani printr-o strategie pe termen lung. Si se pare ca lucrurile pe care mizeaza Jobs in acest razboi ajung la mintea, la inima si la buzunarele a din ce in ce mai multor persoane, care odata ce au pus mana pe un Mac, nu mai pot reveni la computerul "fara personalitate".
Directorul de creatie al Utopium este deja la al doilea Mac. Pe primul l-a vazut in 1992, in Danemarca, iar doi ani mai tarziu, l-a vazut si in Romania. Tot ce stia despre Mac-uri, la vremea aceea, era faptul ca avea reclame mai inteligente si mai "omenesti", care nu complexau utilizatorii fara cunostinte sau studii in domeniu. In plus, stia ca sunt mai rare, mai scumpe, mai frumoase si mai compacte. Mac-ul a fost insa cel care l-a scapat de "frica de calculatoare", pentru ca i s-a parut foarte usor de folosit "gratie interfetei grafice net superioare PC-ului". "Prin toti porii emitea ?usurinta in utilizare?, iar designul era foarte modern", explica Cristian Ungur.


Calitate vs. cantitate
Alexandrescu foloseste in paralel ambele tipuri de computere si considera ca disputa Mac vs. PC poate fi tradusa de fapt in calitate vs. cantitate. Desi admite ca fiecare are avantaje si dezavantaje, cand vine vorba de munca, Mac-ul este pe primul loc in topul preferintelor. Prima data cand Alexandrescu a deschis un Mac, a facut-o din curiozitate si i-a placut cum mergea Photoshop-ul pe el. Ce nu i-a placut atunci a fost interfata grafica a sistemului. Insa daca ar fi sa aleaga intre Mac si PC, ar alege fara ezitare Mac-ul. De ce? "Pentru ca face tot timpul exact ce trebuie sa faca", spune Alexandrescu, utilizator de computere de 13 ani.
Intre notebook si desktop, directorul de creatie al Headvertising alege insa desktopul si isi explica optiunea prin prisma meseriei. "Jobul ma obliga sa iubesc desktopul. Quad-core (patru nuclee pe un singur cip de siliciu) si dual monitor daca se poate", explica in termeni tehnici Alexandrescu, care are un Mac Pro ce a costat aproape 6.000 de euro. MacBook-ul (notebook semnat Apple, care costa in jur de 1.200 de euro) il foloseste doar pentru prezentari sau cand este neaparat necesar si spune ca nu a fost niciodata dispus sa sacrifice performanta pentru comoditate.
In schimb, Ungur este adeptul notebook-urilor de pe vremea cand isi lua de lucru acasa si ii place ca poate avea mobilitate si poate folosi computerul si in calatorii.


Mac S\si "Sex and the City"
Popularitatea computerelor de la Apple este scazuta in Romania, acestea fiind mai degraba folosite in mediul corporate, in departamentele de creatie sau in cele de grafica. Penetrarea mai scazuta in randul utilizatorilor obisnuiti poate avea legatura si cu faptul ca sistemele de operare sunt diferite, insa fanii adevarati ai Mac-urilor nici nu se pot gandi la posibilitatea de a folosi un Mac pe care este instalat Windows.
"OS X (sistemul de operare proprietar Apple - n.r.) este foarte intuitiv si prietenos. Eu nu as folosi Windows pe un Mac. E ca si cum as vrea sa-mi transform Mac-ul in PC, ceea ce nu vreau", spune Alexandrescu care considera ca popularitatea scazuta in Romania a produselor de la Apple este in relatie directa si cu promovarea redusa. Chiar si asa, Mac-ul este considerat computerul trendy de pe piata IT, iar odata cu serialul "Sex and the city", in care personajul principal - jurnalista Carrie Bradshaw - foloseste un notebook de la Apple, Mac-ul a prins si in randul femeilor. Acestea au inteles ca sa porti doua genti (una obligatoriu pentru laptop) este chiar "la moda" si, pana la urma, care este cea mai mare slabiciune a femeilor daca nu "moda"?
In ceea ce priveste pretul mai mare al Mac-urilor, totul sta probabil tot intr-o strategie de marketing a celor de la Apple, pentru ca altfel nu ar mai fi considerat un produs premium printre zecile de branduri de calculatoare personale si s-ar pierde printre acestea pe rafturile magazinelor. Asa ca pana la urma, este vorba de clientul tinta al celor doua tipuri de computere si se prea poate ca Mac-ul sa nu ajunga niciodata un produs de masa, asa cum este PC-ul. Ceea ce inseamna, la final, ca este foarte greu de stabilit invingatorul acestei confruntari si numai faptul ca o cautare pe Google dupa campul Mac vs. PC returneaza peste 6,5 milioane de rezultate este un argument destul de puternic ca razboiul este departe de a se fi incheiat.


Mituri comune despre mac


Mit: Aplicatiile Windows si Linux nu ruleaza pe un Mac.

Adevar: Poti rula aproape orice sistem de operare pe Mac-uri, indiferent de platforma.


Mit: Microsoft Office nu functioneaza pe un Mac.

Adevar: Mac-urile pot rula MS Office, iar documentele create pe un Mac sunt perfect compatibile cu Windows.


Mit: Mac-ul nu se potriveste cu reteaua mea.

Adevar: Mac OS X poate comunica cu orice file server protocol important, pe orice platforma de server cunoscuta astazi pe piata.


Mit: Mac-urile sunt scumpe.

Adevar: Hardware-ul si software-ul Apple ofera valoare adaugata. Mac-ul este proiectat pentru a optimiza productivitatea cu un raport pret/performanta exceptional si cu o investitie minima pentru cele mai inovative functionalitati oferite pe orice platforma.


Mit: Mac-urile sunt proprietare ? cu licenta.

Adevar: Mac OS X este o arhitectura open source, bazata pe standardele industriei IT.


Mit: Noii utilizatori de Mac invata foarte greu cum sa il utilizeze.

Adevar: Mac-ul doar merge. Utilizatorii Mac invata foarte repede cum sa-l utilizeze gratie interfetei prietenoase si intuitive a sistemului de operare Mac OS X.


Mit: Sistemul de operare Mac OS X nu este stabil.

Adevar: Mac OS X se bazeaza pe UNIX, o platforma recunoscuta pentru stabilitatea sa.


Mit: Apple produce numai iPod-uri, playerele de muzica digitala, atat de populare in toata lumea.

Adevar: Apple produce computere performante (serioase) pentru stiinte serioase.
Sursa: http://www.targetonline.ro/articol_833

S-a scurtat ziua!

Azi, avand oleaca de treaba prin agentie, am ajuns pe la ora 15:00 in situatia in care ajung de multe ori, si anume sa am nevoie sa vorbesc si cu alti oameni decat cu colegii mei, ca sa pot sa-mi fac oarecum treaba. Chiar nu-i relevant cu cine. Chestia foarte tare pe care am aflat-o si care m-a lasat perplex a fost ca nu puteam vorbi cu oamenii astia pentru ca "vinerea e zi scurta!!!". In cazul asta, eu propun sa fie vinerea libera si sa facem joia putin mai scurta si poate lunea dimineata sa nu venim la lucru la prima ora, ca nu-i usor sa te mobilizezi dupa un week-end de 3 zile si jumatate. Si in week-end-ul asta sa stam acasa sa ne plangem de mila ca n-avem bani si intretinerea-i scumpa si mancarea-i scumpa si benzina-i scumpa si primarele n-o reparat drumurile si n-avem protectie sociala. Bine?

Nu, mama, nu stiu de unde ai auzit tu ca lucrez in publicitate! Ti-am mai spus ca-s proxenet...

Mi-am permis sa-l parafrazez pe Jacques Seguela, ca sa incep postul asta cu un pic de umor, ca sa-l cititi pana la capat. Desi chiar si eu, care-s destul de superficial cateodata, nu pot sa nu ma mir cat e de interesant subiectul. Asadar, la zilele Biz, la ziua de Advertising, a fost arhiplin. La Mentorship, s-au inscris vreo mie si ceva de studenti. La Bucuresti la ASE, la Advertising Day, am vorbit in fata unei sali pline de studenti. Asa ca eu trag concluzia ca tineretul vrea sa lucreze in publicitate. De ce? Poate-mi spuneti voi... Probabil aura de mister, zvonurile legate de glorie si bani au ajutat putin. Probabil aparitiile din Campaign, Media&Advertising etc. au contribuit la isteria in masa din randul studentimii. Adevarul e ca si orgoliul e greu de potolit... Dar sa revenim. Vrei sa fii client service? Glorie canci, clienti fara numar, telefon incarcat in fiecare seara. Trafic? Intre ciocan si nicovala, vesnic! Strategie? Il tineti minte pe Laurentiu Duta cum canta: "Cifre, cifre..."? Media? Furnizori de media, bugete, negocieri, panouri care "nu se vad, dom'le!". Creatie? Deadline-uri d-alea grele, idei desfiintate, clienti "curajosi". Orice vrei sa faci in publicitate, te asigur ca e al dracului de greu. Ca se castiga bine? Da, se castiga bine, dar dupa ce ai dat tot ce aveai in tine, dupa ce ai stat doua zile legate la birou, dupa ce ai facut ulcer si ai castigat oarece premii. Si chiar daca ai castiga bine de la inceput, tot nu ar fi un motivator destul de puternic ca sa treci peste toate sacrificiile, frustrarile, neuronii decedati si prietenii care te intreaba la telefon: "Cristi? Care Cristi?". Acuma ce-i drept, de vreo sapte ani incoace n-am avut doua zile la fel si nu tin minte ultima oara cand m-am plictisit. Si e frumos sa te uiti la televizor si sa-ti vezi munca. Si senzatia ca tu faci lumea sa se invarta e o chestie foarte tare (dar nu uitati: mandria e unealta Satanei!!!). Dar e suficient motivatorul asta? Vorba lui ZigZaggler: "They say motivation doesn't last! Well, neither does bathing, that's why we recommend it daily!". Daca nu esti in stare sa te trezesti in fiecare zi cu dorinta de a face ceva nou, frumos, inteligent (chiar daca nu-ti iese intotdeauna), daca tii la sanatatea ta (cel putin mentala), daca iti plac dupa-amiezele petrecute cu prietenii in cafenea atunci, te rog eu, las-o dracului de publicitate.

Add some WiFi to your life!

Element diferentiator (inca) fata de marea majoritate a cafenelelor si barurilor, hotspot-ul de internet face obiectul campaniei de presa. Nu va cenzurati...

Trage si scapa!

Adica drag&drop. Mare inventie...

Pentru unele lucruri merita sa astepti...

Cum ar fi parchetul comanda speciala de la Proges. Faptul ca aceasta gama aduce consumatorului decoruri si caracteristici deosebite implica si o perioada de asteptare dupa preluarea comenzii. Aceasta gama (comenzi speciale de parchet) se adreseaza tinerilor, proprietari de locuinta, cu venituri peste medie. Segmentul pe care-l tinteste acest ad este partea din target care e pasionata de gadget-uri, tehnologie. Printre metodele de relaxare preferate de acest segment se afla, la loc de cinste, jocurile pe calculator. Atentie, nu vorbim de gameri de 15-18 ani ci de tineri profesionisti sau freelanceri, 25-35 de ani. Printul va fi publicat in reviste specializate pe tehnologie, gadget-uri etc.

Ce vreau eu de la Mosu'

Am descoperit ca si oamenii frumosi, destepti, spirituali si cumsecade pot sa se imbolnaveasca. Da, e adevarat. Drept dovada, am racit chiar si eu. Si am mai descoperit ca suflatul excesiv al nasului induce o stare profund meditativa. Si am stat eu si m-am gandit. Si dintre toate lucrurile minunate la care m-am gandit eu o zi intreaga de noiembrie, un singur lucru se ridica la rangul de revelatie. M-am gandit la ce vreau sa-mi aduca Mosu' (Junioru' Adi o sa zica acuma ca de fapt eu nu merit sa-mi aduca nimica Mosu' pentru ca am zis ca ma enerveaza sarbatorile si Mosu' si fulgii si renii si saniile) dar eu o sa va zic totusi ce vreau de la Mosu'. Vreau o clona. Da' vreau o clona subordonata. Adica sa n-o prind cu nevasta-mea in pat sau ca-mi fumeaza tigarile. Nu. Trebuie sa ma asculte cu sfintenie. Sa imi faca ordine intre cd-uri, sa mearga la cumparaturi cu sotia, sa mearga in vizita la neamuri, sa plateasca intretinerea, cablul, factura de curent, nenumaratele rate (am facut un calambur - rate nenumarate, he, he), sa faca multe cafele, sa dea cu aspiratorul, sa duca gunoiul, sa curete cartofi etc. Clona e singura solutie. M-am gandit la un moment dat in cursul zilei (cand, din cauza stranuturilor, imi curatam dispayul de la laptop) ca si un copil ar putea sa fie util dar am renuntat la idee din cauza costurilor ridicate de mentenanta. Asadar, Mos Craciun (la el ma refeream cu "Mosu", pentru ca Mos Nicolae ma enerveaza ca n-are putere executiva), astept cu nerabdare cadoul si iti multumesc anticipat.

Cu respect
Cristian Ungur

PS. Oare Mosu' are internet in Laponia?

PPS. Voi ce vreti de la Mosu'?

Si de la mine numai de bine...

" Ars-am mândro mămăliga
C-am uitat de ea pe foc.
Am primit argint din Riga
Şi n-am mai gândit deloc...

Când am primit invitaţia de a scrie pentru "media & advertising" am analizat opţiunile pe care le aveam în ceea ce priveşte subiectul (cele doua trofee câştigate de Utopium la Golden Hammer, cum se vede din Oradea industria advertisingului, oamenii şi lucrurile aflate în spatele lucrărilor câştigătoare) şi am decis să mă apuc de scris fără să aleg un subiect, aşa că probabil voi trece prin toate trei. Ce să vă spun despre Golden Hammer 2007? Am înscris trei lucrări şi am luat două premii. Nu mai apuc eu procentaj de ăsta cât voi lucra în publicitate, asta e sigur. Satisfacţia e enormă, mai ales pentru că toţi cei din agenţie au depus eforturi fenomenale în ultimii doi ani. Şi, fiind copil de cadru didactic, am fost învăţat încă din copilărie că cel mai nasol lucru ce ţi se poate întâmpla este să dezamăgeşti.
Faptul că o agenţie din Oradea a reuşit o performanţă notabilă la un festival cu peste 1000 de lucrări din 15 ţări a surprins, cu toate ca Utopium a avut nominalizări la Ad’Or 2006 şi 2007 şi la Golden Hammer 2006. Probabil că surpriza e justificată, deşi trebuie să recunosc că, de cele mai multe ori, nu e plăcut sa fii privit ca outsider doar pentru că nu ai sediul în capitală, deşi lucrezi cu Procter&Gamble, BenQ, Proges, European Food etc. Dar, trecând peste micile mele răni in orgoliu, cred că ne-a ajutat foarte mult faptul că suntem “din provincie”. Am avut tot timpul posibilitatea de a surprinde plăcut şi ne-am bucurat mereu de sprijinul necondiţionat al mass-mediei locale şi regionale. Fiecare succes pe care l-a avut Utopium a rezonat în comunitatea locală şi lucrul ăsta m-a impulsionat şi m-a ambiţionat. E greu să nu fii motivat şi să nu vrei mai mult când vezi felicitările de pe blogul agenţiei. În concluzie, toate bune şi frumoase la Oradea. Şi probabil vor fi mai bune şi mai frumoase, pentru că Utopium e doar în al treilea an de existenţă şi în al doilea de participare la festivaluri.
Îmi spune un coleg, citind peste umărul meu, că s-ar putea să fi scris putin cam “neprotocolar şi familiar”. O fi bine, o fi rău? Eu am susţinut întotdeauna că e mai bine să fii deschis şi să greşeşti decat sa fii “protocolar” şi să nu ţină minte nimeni ce-ai spus. Apropo de oameni care se uită la ce scriu eu luni seara la ora 21:44, am nişte colegi fenomenali. În general, într-o organizaţie există o mână de oameni excepţionali şi multi executanţi, iar cea mai mare problemă e dezinteresul executanţilor pentru viziunea/valorile organizaţiei. De-asta îmi apreciez eu colegii. Am reuşit să adunăm în acelasi loc 15 oameni diferiţi, dar toţi ambiţioşi, orgolioşi, deştepţi şi încăpăţânaţi. Vă daţi seama cum poate să arate un brainstorming? Închizând paranteza, încerc să revin la oile mele şi la Oradea. Bineinţeles că o agenţie de publicitate din Oradea are unele dezavantaje faţă de cele din Bucureşti. Piaţa e alta, accesul la conturi şi bugete e mult mai redus şi şansele de a te apropia de inima industriei sunt mai mici. Standardul de calitate pe care l-am impus ne-a costat mulţi clienţi. Mulţi au întrebat: "păi ce-mi trebuie mie şi cercetare şi strategie şi nu stiu ce? Eu v-am spus că vreau un spot la tv..." Dar daca o mână de oameni care s-au întâlnit prima dată în decembrie 2004 au reuşit să urce pe scena unui festival internaţional şi să nu plece cu mâna goală, înseamnă că orice e posibil.
Aşa că, dragii mei publicitari din provincie, haideţi să ridicăm puţin câte puţin steagul şi să ne vedem mai mulţi la anul la Ad’Or. Poate bem o pălinca la Plaza…
Pentru cele două lucrări câstigătoare, în afară de echipa Utopium, se fac vinovaţi Radu Tifor de la Radio Transilvania şi Corina Fusoiu de la Criano – Dolmar. Vă mulţumesc şi sper să ne vedem în curând la Spot Club.
Cam atat de la Oradea. Cu respect şi entuziasm copilăresc,

Cristian Ungur
Creative director
Utopium "

Media&Advertising trage linie si aduna...

Making of "Ca$$a Loco - Proges 2007"