Posts
Omul nu are cum sa fie fericit. Si daca e, din intamplare, fericit, nu va dura. Nu are cum. Ia ganditi-va. Fiecare potential motiv de fericire aduce dupa sine o sumedenie de probleme. Sa zicem ca te-ai indragostit. Vei fi fericit/a? Dara daca ea/el nu te iubeste? Daca e materialist/a? Daca parintii ei/lui nu sunt de acord? Intelegeti unde bat? Dar sa zicem ca asta e farmecul si oricum dragostea e prea complicata pentru o analiza de blog. Am sa incerc un exemplu mai concret si teluric. Te chinui putin si faci niste economii (timp in care nu esti fericit) si reusesti sa dai avans la o masina. De ce? Ca sa fii si tu fericit ca ai masina. Ei, societatea are la dispozitie, dupa jdemii de ani de evolutie, toate instrumentele necesare sa te faca sa regreti faptul ca ti-ai luat masina. Sau macar sa nu fii fericit. As mentiona aici: rata la banca, RCA-ul, impozitul, pretul combustibilului, intretinerea etc. Nu mai vorbim de locurile de parcare, de vecinii care "de 25 de ani parcheaza acolo" si chiar de nevinovatele pasarele care locuiesc in copacul sub care ai parcat. Si nu se termina aici. Masina are nevoie de inca un lucru esential pentru a functiona: sosele. Aici vreau sa fac o paranteza si sa va invit sa faceti o plimbare cu automobilul, musai proprietate personala, pana la Satu Mare sau la Beius. Veti vedea ce vreau sa spun. Si iata cum aceasta mica bucurie, masina, capata noi valente menite sa te faca sa regreti faptul ca ai vrut, ca si Iona, sa-ti depasesti conditia. Probabil ca secretul fericirii consta in dezvoltarea capacitatii de a te bucura de toate aceste probleme. Am sa incerc si am sa va tin la curent. Voi incepe cu traficul de la ora 17:30. Vreau sa vad daca un CD cu muzica preferata (pe care nu mai apuci s-o asculti, pentru ca n-ai vreme niciodata), poate face diferenta.
Monday, October 5, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Sincer, nu iti impartasesc in totalitate punctul de vedere.
In mod realist, din capul locului, masina nu e o investitie viabila. Si da, factorii pe care i-ai enumerat iti mai umbresc bucuria. Dar cand toate astea raman in urma pe un drum decent, chiar merita. (si da, am gasit destule drumuri decente. nu e cazul celui spre Baia Mare, nici a celui spre Arad, mai nou, dar prin tara sunt si alte directii).
Oricum banii se duc intr-un fel sau altul si, pana la urma, ce-ar trebui? sa ii investim la nesfarsit in educatie si perfectionare personala?
Daca e sa o iau asa, ma pun si-i strang si-i tin in cont de economii si nu mai platesc nici rate, nici RCA, nici impozit nici alte cheltuieli.
Asa as fi mai fericit? Ma-ndoiesc amarnic.
Daca investesti in educatie si perfectionare profesionala vei fi mult prea destept pentru a mai putea fi fericit :) Stii tu, ignorance is bliss. Daca-ti pui banii intr-un cont de economii, fericirea ta va fi direct proportionala cu dobanzile in scadere, nu? Ideea e ca nu "factorii care-ti umbresc bucuria" sunt problema, ci faptul ca eu cred sincer ca noi suntem conditionati sa cautam cu lumanarea acesti factori. Natura umana. Si sa nu ma-ntelegi gresit: nu ma plang ci constat. Eu sunt unul dintre cei destul de iresponsabili pentru a gusta ocazional din placerile vietii...
PS. De la noi din urbe, inafara de drumul catre Cluj si ala de Ungaria, eu nu stiu sa plece altul care sa fie ok. Pe unde umbli?
DA, ok, pentru o plimbare de week-end probabil nu avem drumuri.
Dar, am facut drumul pana la mare, si nu pot sa zic ca am regretat. Exceptand centura Bucurestiului pe care am intrat dintr-un cretinism fara margini.
Chiar si drumul Constanta-Tulcea e decent, dar nici aici nu prea exista o activitate economica pe uscat care sa uzeze drumurile.
In schimb, e drept ca odata ce ai iesit de pe drumul european e foarte probabil sa se termine si asfaltul.
In fine, chestia asta cu auto-sabotarea propriei fericiri e total de neinteles, dar trebuie sa recunosc ca se manifesta destul de des.
chestia cu cei care parcheaza de 25 de ani nu sta in picioare. daca n-ar fi cei care parcheaza de 25, ar fi cei care parcheaza de 1 an, dar oricum plin ar fi.
ducand putin teoria la extrem, consider ca nu te obliga nimeni sa te muti intr-o zona in care nu se poate parca, respectiv sa-ti cumperi masina daca locuiesti intr-o astfel de zona, inainte de a depune eforturi in a sensibiliza autoritatile cu privire la aceste probleme si nu in a-ti consuma energia certandu-te cu cei care deja parcheaza acolo.
generalizand, cred ca fericirea alegi singur s-o ai sau s-o pierzi dupa nivelul personal de elasticitate emotionala.
1 Iulie 2010: cresterea tva-ului si a taxelor la masina. Trist.
Post a Comment